Bisericile de lemn din Maramures

Biserica de lemn din Barsana, cu hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, Patrimoniul Mondial UNESCO, a fost construita in anul 1720 pe locul numit „Podurile Manastirii” si mai tarziu, in 1806, mutata pe dealul Jbar, unde se afla si acum.

Este unica biserica UNESCO care initial a fost manastireasca, apoi a devenit parohie. Arhitectura se inscrie in linia generala a bisericilor de lemn maramuresene. Pictura, este una remarcabila, extrem de valoroasa, croita dupa rigorile artei baroce. Iconografia Barsanei se individualizeaza prin trei trasaturi: are un profund caracter eshatologic, elementul moralizator e lesne de observat, iar accentul e pus pe latura umana a naratiunii.

Legenda spune ca mai demult, pe dealul Jbar era un cimitir de ciumati. Oamenii secerati de molima au fost inmormantati in graba, fara servicii religioase. Satenii au mutat bisericuta de lemn pe Jbar, avand convingerea ca victimele ciumei isi pot dormi somnul de veci doar daca li se face o slujba religioasa.

Şi azi, multi din locuitorii Barsanei cred ca o data cu biserica, s-au mutat pe sub pamant si mortii de la Podurile Manastirii, pentru a-si continua odihna la umbra bisericii.

Budesti

Biserica de lemn din Budesti, construita in anul 1643, este de asemenea in Patrimoniul Mondial UNESCO si poarta hramul Sfantului Nicolae.

Biserica e construita din barne groase asezate pe un soclu din piatra de rau. In interiorul bisericii se pastreaza camasa de zale si coiful lui Pintea, despre care traditia spune ca el insusi le-ar fi adus aici.

Pictura e una in culori deschise, calde, luminoase si bine armonizate. A fost realizata in jurul anului 1762 de Alexandru Ponehalschi, fiind vizibila astazi numai pe jumatatea vestica a peretilor, pe tampla si in altar. In biserica mai exista icoane de sticla foarte vechi, icoane de lemn datand din secolul al XVII-lea. Dintre acestea, cea mai insemnata este o icoana infatisand pe Sf. Ioan Botezatorul provenind dintr-o biserica din secolul XV, pictata, cum spune inscriptia in slavona, de “mult gresitul Gheorghe”.

O caracteristica specifica a acestui monument este turnul. La baza clopotnitei sunt patru turnulete, detaliu arhitectural neobisnuit pentru constructiile de lemn din Maramures.

Desesti

Biserica de lemn din Desesti, monument UNESCO, este o biserica traditionala de lemn care poarta hramul Cuvioasei Paraschiva si a fost construita in anul 1770.
Legenda spune ca in 1717, in urma unei invazii, tatarii au incendiat biserica satului. Tot legenda mai zice ca noua locatie a bisericii a fost aleasa de piatra de altar. Satenii au incercat sa ridice piatra in mai multe locuri, dar de fiecare data aceasta a cazut.
Dupa cinci incercari esuate, piatra a ramas in sfarsit in picioare, fiind in acest fel stabilit noul asezamant al bisericii.

Dupa ceea ce scrie pe acoperisul pronaosului, pictura, foarte frumoasa, dateaza de la 1780, accentuand nota generala de simplitate. Ea este nesofisticata, sincera, amintind de pictura naiva.

Arhitectura se inscrie in linia traditionala. Imbinarile de lemn, echilibrul si armonia elementelor de arhitectura, impresia de simplitate si eleganta vadesc o perfecta cunoastere a artei lemnului si o maiestrie fara cusur. Nota de originalitate e data de barnele de la partea superioara ce sustin sarpanta acoperisului, prelungite si sculptate in scara, conferind ansamblului o silueta deosebita.
Cimitirul din jurul bisericii are multe cruci celtice inscrise intr-un cerc sau semicerc.

Ieud

Biserica din Ieud Deal, monument UNESCO, este construita din lemn de brad. Istoricii nu au cazut de acord cu privire la data ridicarii acestei biserici.
Unele documente o prezinta ca fiind cea mai veche biserica de lemn din Maramures, datand-o 1364; conform altor pareri, ea dateaza, probabil, din secolul XVII.

Constructia urmeaza canoanele traditionale: pictura si iconostasul, bine conservate, sunt de secol XVIII.
Picturile interioare au fost realizate de catre Alexandru Ponehalschi, unul din cei mai activi zugravi de biserici din Maramures la acele vremuri. Peretii pronaosului ilustreaza Judecata de Apoi, cu un foc al infernului care ii cuprinde pe condamnati.

In biserica exista icoane vechi de lemn (sec. XVI-XVII), o valoroasa colectie de icoane pe sticla aduse de la Nicula, toate acestea alaturi de covoare vopsite in culori vegetale si carti de mare valoare; demne de amintit sunt tipariturile lui Coresi “Intrebare crestineasca” si “Apostolul” datand din secolul XV, precum si alte documente tiparite la Iasi si la Blaj. In podul bisericii a fost descoperit “Codicele de la Ieud”, manuscris de o valoare inestimabila, datat 1391, considerat ca fiind cel mai vechi text in limba romana, scris cu litere chirilice.

Plopis

Biserica de la Plopis, monument UNESCO, poarta hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.

Buni lemnari, locuitorii Plopisului au inceput in anul 1798 edificarea unei noi biserici, menite sa inlocuiasca vechiul lacas de cult, finalizata la 12 noiembrie 1811.
Datele care atesta sfintirea bisericii sunt extrase dintr-un document gasit in piciorul prestolului. De asemenea, s-au descoperit si cele 49 de monede, depuse cate una de fiecare familie din sat care a participat la ctitorirea bisericii.

Cladirea bisericii e mica, 17m lungime, 7m latime si 47m inaltime, insa dovedeste un deosebit simt al proportiilor, fiind poate cea mai unitara si mai bine echilibrata biserica de lemn a Maramuresului, lucru ce o face sa se inscrie in categoria constructiilor religioase bine inchegate.

Pictura este bine pastrata, nota dominanta fiind data de reprezentari ale Apocalipsului, ele ocupand intregul perete de vest al naosului.

Din punct de vedere arhitectonic, se compune din pridvor, pronaos, naos si un altar, toate ridicate pe o fundatie din piatra. Sunt doua elemente caracteristice: barnele superioare ale peretilor nu ies in consola, iar streasina este infundata.

Poienile Izei

Biserica „Sfanta Paraschiva” din Poienile Izei, monument UNESCO, este unul dintre cele mai frumoase si bine conservate monumente din Maramures.

Biserica este un monument fara egal vadind nivelul artistic atins de mesterii lemnari ai Maramuresului. Construita acum aproape 400 de ani din arbori seculari, ea respecta configuratia traditionala: planul navei este rectangular, pridvorul e amplasat pe altura de apus, acoperisul are dubla poala, iar turla cu trei clopote are foisor, coif si o cruce inalta.

Spre deosebire de alte biserici, altarul are patru laturi ca in vechime, lucru rar intalnit la alte biserici.

Pictura, inceputa in 1794, impresioneaza prin tematica si abordarea originala a iconografiei traditionale, cu scene mari, intr-un registru cromatic armonios.

Se remarca scenele din pronaos ale Judecatii de Apoi, in special cele cu Iadul. Se descifreaza aici scena cu mincinosul spanzurat de limba, femeia care a descantat vacile este impunsa din doua parti de victimele sale, cel care „sparge hatu” este reprezentat brazdat cu plugul de catre doi diavoli, femeia care isi omoara pruncii in pantec, este silita in picturi sa inghita unu, iar cel care doarme in timpul slujbei religioase este intins pe un pat incins, cu un diavol alaturi, care-i canta la vioara.

Rogoz

Biserica „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, alt monument UNESCO, aflata in inima Ţarii Lapusului, odinioara indeajuns de incapatoare pentru toata suflarea satului, a fost ridicata la 1663 din doua lemne masive aduse din apropiere, de pe Dealul Popii.

Unicitatea constructiei este data de intrarea laterala si de acoperisul asimetric. Masa mosilor este acoperita de stresini, facuta din barne lungi cat biserica si crestata din metru in metru. In dreptul cresturilor din peretele bisericii sunt scrise nume ale familiilor instarite, proprietare pe rosturile din masa mosilor. In zilele de sarbatoare, aceste familii organizau mese in curtea bisericii, dand pomana saracilor pentru sufletele celor morti.

Impresionante sunt decoratiunile exterioare: braul in forma de funie rasucita cu simboluri solare ce inconjura biserica si imbinarile de lemn ce dau peretilor aspectul unor ziduri de caramida. Elementul ornamental caracteristic acestei biserici il constituie capetele grinzilor ce sprijina streasina, cioplite in forma de cap de cal – element laic, intalnit la multe din casele taranesti. Remarcabila ramane simbolistica acestui locas; un exemplu clar il constituie mester-grinda decorata cu motive ale mitologiei romanesti arhaice: Soarele, Luna, Luceferii, Stelele.

Pictura, cu tematica foarte variata, a fost savarsita la 1785, iar astazi se pastreaza fragmentar, doar in naos si pronaos.

Surdesti

Biserica de lemn din Surdesti, monument UNESCO, a fost construita in 1721 sub directa supraveghere a lui Toma Macarie si poarta hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.

Este considerata ca fiind cea mai inalta constructie veche din lemn de stejar, turnul masurand 54m, inconjurat de alte 4 mici turnulete, inaltimea totala de la sol fiind de 72m. In trecut, oamenii credeau ca daca biserica este mai inalta, rugaciunile lor ajung mai repede la Dumnezeu.

Pe langa inaltimea impunatoare, trebuie remarcat ca este singura biserica din Ţara Chioarului care are acoperis cu poala dubla. De asemenea, este unic in aceasta zona si pridvorul cu doua randuri de arcade suprapuse.

Picturile interioare au fost realizate de zugravul Ştefan din Şisesti in 1783 si reprezinta scene biblice din Vechiul si Noul Testament. Frumusetea bisericii este sporita de existenta braului in funie rasucita.

Nota particulara a ansamblului e data de pridvor, cu doua randuri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, identice ca forma si decoratii.