Manastirea Caldarusani - Snagov

Situata la 40 km nord - est de Bucuresti, pe o peninsula inconjurata de lacul cu acelasi nume, Manastirea Caldarusani este o ctitorie a lui Matei Basarab ridicata in anii 1638-1639.

 

Candva, in secolele trecute, peninsula a servit si ca mijloc de aparare a celor multi si napastuiti. Zidurile cetatii si turnul clopotnitei graiesc din plin despre aceste vremuri de bejenie. Pentru a ajunge la Manastirea Caldarusani, pelerinul se va desprinde de soseaua Bucuresti - Ploiesti si va urma calea spre dreapta, adica spre est, prin Balotesti, Silistea Snagovului, Gruiu, spre Lipia. Apoi, dintr-o data, se profileaza pe linia orizontului albul stralucitor al zidurilor de incinta peste care se inalta turlele bisericii mari.

 

La pitorescul zonei si al asezamantului monahal contribuie din plin si apa lacului, o imensa oglinda miscatoare, de plumb topit, in zilele melancolice, avand el insusi si conferind si locului un usor aer de nostalgie. Cand soarele il priveste direct si razele se pierd in luciul apelor, culoarea se schimba in verde, albastru sau galben spre rosu-portocaliu la vremea asfintitului. Lacul are o lungime de aproape 4,5 km, iar bogatia apelor sale este asigurata si de unirea lor cu apele lacurilor Vlasia si Cociovalistea, aflate la vest de manastire.

 

Cu o adancime de 4-5 m spre centru, lacul Caldarusani este presarat pe alocuri cu insule plutitoare, plauri impletiti natural din tot felul de ierburi si din cand in cand cu minunate flori de nufar alb sau cu irizatii roz. In afara faunei microscopice specifice, exista si atrage prin importanta ei si o alta, cea piscicola. Lacul are asadar un rol insemnat nu numai in cresterea gradului de strategie al fortificatiei, dar si prin romantismul sau pe care-l ofera in fiecare anotimp intr-o haina noua, inconfundabila.

Codrul Vlasiei, intins odinioara pe o mare suprafata, numit in prezent codrul Caldarusanilor, isi impleteste strans viata cu activitatea desfasurata in lacasul religios de peste apa.