Staţiunea balneoclimaterică Sovata

 Sovata este cunoscută încă de pe vremea romanilor, datorită bogăţiilor subsolului ei, de unde aceştia exploatau sarea pe care o transportau apoi spre Apulum, Alba Iulia de astăzi. Pe ruinele fostelor mine de sare din acea perioadă, s-au format de-a lungul timpului mai multe lacuri, printre care se numără, spre exemplu, Lacul Negru. Cronicarul Orbán Balázs menţionează în opera sa „Descrierea ţării secuilor” din 1860 că, în locul lacului Negru de astăzi exista pe vremea romanilor o salină, iar la nord de aceasta se afla „drumul romanilor”.
Un alt obicei pe care localnicii Sovatei l-au moştenit de la romani este folosirea apelor sărate pentru tratament. În anul 1597 apare primul document care menţionează că Sovata era un loc pentru tratamente. Mihail Korniş pune în evidenţă, în acest act, efectele terapeutice ale apei sărate, invitându-l aici pentru tratament pe Báthory István, din Polonia. În secolul al XVIII-lea localnicii şi cei din împrejurimi foloseau deja apele sărate pentru băi.
Pe locul unde astăzi se află lacul Ursu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se afla o păşune, pe lângă care îşi croiau drum pârâiaşele Topliţa şi Auriu. Aceste pârâiaşe dădeau fiecare naştere, unor bălţi: una cu apă sărată care se încălzea la soare şi cealaltă cu apă dulce şi rece. În balta cu apă sărată şi caldă, oamenii zonei făceau baie vara pentru tratarea mai multor afecţiuni. Pârâul care curgea în continuare la vale, format din scurgerea celor două bălţi, se pierdea treptat sub culmile de sare. Apa pârâiaşului a săpat în subteran, iar pământul din zona păşunii se prăbuşeşte, formând un mare gol. Apele Topliţei şi Auriului au umplut acest gol şi au format actualul lac, cu forma unei piei de urs. Surplusul de apă s-a scurs spre vest, formând un alt lac, cunoscut în prezent ca Lacul Aluniş.
Primele forme de organizare a băilor încep în anul 1850. Astfel, aproximativ zece ani mai târziu, în aval de lacul Aluniş, în zona unde astăzi curge pârâul Sărat a fost ridicat un baraj care forma un mic lac artificial, ce a primit numele de Lacul Iordan. Localnicii însă mai cunoşteau această zonă şi sub denumirea de Lacul Alb, deoarece acesta se afla în mijlocul unui teren acoperit cu cristale albe de sare. Ani la rând acest lac artificial a servit publicului, până când, în urma unor ploi torenţiale, totul a fost distrus. Tratamentul cu apă sărată din Sovata devine tot mai cunoscut şi mai apreciat de medici şi pacienţi. După prăbuşirea terenului care a dus la formarea lacului Ursu, numărul turiştilor a scăzut simţitor. În acest timp, cercetătorii au studiat fenomenul care stătea la baza formării lacului, descoperind fenomenul de heliotermie.
În anul 1901, Sovata devine oficial staţiune balneară, iar un an mai târziu se obţine autorizaţia pentru folosirea apei sărate în scopuri terapeutice. În perioada care urmează, Sovata cunoaşte o dezvoltare treptată, fiind construite aici hoteluri, restaurante şi pensiuni. Se instalează vane, poteci pentru plimbare, apă curentă şi canalizare, iar linia ferată este prelungită până la Praid.
În timpul Primului Război Mondial, staţiunea balneară este distrusă. În anul 1921, o societate anonimă pe acţiuni preia toate instalaţiile balneare şi le reface, iar în 1922 în Sovata se introduce lumina electrică. Odată cu venirea celui de-al Doilea Război Mondial, staţiunea stagnează din nou, însă după terminarea războiului începe un lung proces de dezvoltare şi modernizare. Astăzi, Sovata este una dintre cele mai vizitate staţiuni balneoclimaterice din România, bucurându-se în acelaşi timp de renume şi în străinătate.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 5951

Sursa foto: www.transilvania-mures.ro