Şedinţe de spiritism în instanţă

* morţii sunt uneori chemaţi să le dea explicaţii judecătorilor * alteori, magistraţii joacă rol de călău sau li se cere să... învie pe cineva

Procesele în care sunt implicaţi ieşeni au ajuns să capete şi nuanţe paranormale. Fie morţii sunt chemaţi la bară, fie judecătorii ajung să fie cei care decid dacă cineva mai răsuflă ori ba. Ultima poveste ca de X files s-a înregistrat în cazul ex-procurorului DIICOT Radu Moisescu, acuzat de trafic de influenţă. Reamintim că, potrivit DNA, în februarie 2010, Moisescu şi avocatul Alexandru Tudor Bernic ar fi primit 1.000 euro de la suceveanul Gheorghe C., ca să-i fie înapoiată maşina, care figura în evidenţele Poliţiei de Frontieră ca furată din Spania. Cum telefonul suceveanului era urmărit într-un caz de trafic de ţigări, procurorii DIICOT au aflat că dorea să se intervină pentru a o recăpăta.

Martorul cheie a ajuns pe lumea cealaltă

Moisescu ar fi întocmit în numele suceveanului o cerere de restituire a maşinii şi s-ar fi dus cu actele în biroul procurorului Chiriac. În faţa anchetatorilor, ex-procurorul DIICOT a susţinut că este victima unei înscenări juridice. La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suceveanul ar fi trebuit să depună mărturie, numai că... a murit în noiembrie 2012. „C. Gheorghe, de 42 ani, a surprins şi lovit cu partea faţă a autoturismului un atelaj hipo încărcat cu lemne de foc, staţionat pe sensul său de mers, nesemnalizat corespunzător, condus de C. Ilie, de 54 ani, din comuna Straja. În urma impactului a rezultat decesul conducătorului auto, rănirea gravă a conducătorului atelajului hipo şi uşoară a pasagerei autoturismului”, se arată în buletinul de presă al Poliţiei Suceava. Totuşi, se pare că vestea n-a ajuns încă şi la Bucureşti...

Judecătorii, pe post de călăi

Deseori, judecătorilor li se cere să „ucidă” oameni care sunt deja oale şi ulcele. Într-un astfel de dosar, magistraţii Judecătoriei au ajuns la concluzia că un ieşean nu are... 137 de ani. Nepotul său a fost cel care a cerut declararea morţii înaintaşului, al cărui sfârşit e învăluit în mister. Sorin M. le-a spus judecătorilor că bunicul său s-a născut la Bălţi, în 1874, şi a venit în România în 1940: „Cu toate că nu s-a stabilit cu exactitate ziua dispariţiei, ţinând cont de vârsta înaintată pe care ar avea-o dacă ar fi în viaţă – 137 de ani, dar şi de modificările aduse Codului Civil, solicităm să dispuneţi declararea morţii, întrucât este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul său nu poate fi găsit ori identificat”. După ce judecătorii au cerut date despre Constantin de la municipalitate şi Poliţie, au ajuns la concluzia că bărbatul e demult oale şi ulcele.

Mortul viu, motiv de proces

În schimb, un alt bărbat trebuie... „înviat” de judecători. Buzoianul Gheorghe S. este mort, dar numai în acte. El a plecat, în toamna lui 1991, de acasă, iar după opt ani, poliţiştii au descoperit un trup decapitat pe calea ferată şi, în cele din urmă, au ajuns la concluzia că e Gheorghe.
Numai că omul era în viaţă, fiind internat la Spitalul Socola. Cum nu avea acte şi era bolnav psihic, medicii nu au aflat numele lui decât după ce la nivel naţional s-a făcut o campanie de verificare a persoanelor date dispărute. „Dintr-o eroare, s-a constatat că Gheorghe S. a fost identificat drept cadavrul descoperit pe 9 mai 1999 pe linia de tren CFR nr. 8 Sidex Galaţi. În realitate, acesta este în viaţă, fiind internat în unitatea noastră, care nu poate deconta cheltuielile cu îngrijirea sa, deoarece figurează ca fiind decedat”, s-au plâns şefii unităţii. Procesul va continua pe 23 martie. Iată cum procesele au ajuns să se desfăşoare chiar şi la graniţa vieţii şi a morţii. În ritmul acesta, în curând vom vedea adevărate şedinţe de spiritism în instanţă. (Ştefana Czeller)