Lumea lui Grigore Ilisei (I)

Prevenitor, prozatorul Grigore Ilisei işi subintitulează Eboşe cea mai recentă carte a sa, Chipuri pe panza vremii (Editura Junimea, 2017); despre „eboşă”, Dicţionarul ne invaţă că „e primul stadiu in vederea realizării unei opere de artă plastică, indicand forma generală”, dar locurile şi, mai ales, perso­nalităţile evocate nu răman doar la stadiul de „schiţă” pentru că, iată, portretele lor sunt lucrate in filigran, pană la amănunt, in „forma generală” şi, deopotrivă, in detaliile semnificative: „galeria&rdq ...

 

 

 

 

 

 
Viaţa şi moartea ca text şi spectacol (II)

Dacă in primele două romane prozatorul semnează cu cititorul un pact al verosimilităţii, invocand un nume „istoric”, pe Sartre, o problematică uşor de identificat in cadrele existenţialismului, precum şi tiparul originar al unei tragedii, in Gemenii, naraţiunea creşte dintr-un pact ficţional, dintr-o realitate secundă, aceea de-formată de lentila aparatului de filmat: realitatea aceasta se află in scenariul jucat de personaje in faţa aparatului care filmează, după ce proza se va fi ocupat cu „sufletele rătăcite”, Isabelle, Sonia şi Robert Vaida-Moru ...

Viaţa şi moartea ca text şi spectacol (I)

Mărturisesc faptul că am primit cu destulă mefienţă cele trei romane „la pachet” ale Caliopiei Tocală, În captivitate, Simfoniile destinului şi Gemenii, tipărite la Editura Opera Magna in acelaşi an, 2014 şi, cu siguranţă, impreună; hotărasem să citesc o carte anume din cele trei, in hazard (dar nu al lui Mallarmé şi nici cel al cruciaţilor care vor fi inventai zarul „cu feţe albe de inger şi ochişori negri de drac”, la El Azar, plictisindu-se şi fiind treziţi din somnul zarurilor de Jacques de Mollay, venit in inspecţie, pedepsindu-i ...

Calul Alb pe câmpul cu amintiri

În „Flori de gand” (Editura Timpul, 2017), a noua sa carte de versuri, Florentin Dumitrache scrie, intr-o sensibilă lirică de notaţie, o cronică a vieţii, adunand amintiri, ganduri „cu-ntoarceri in trecut”, sentimente, stări, repere biografice; intre acestea, satul copilăriei, al „clipelor dintai”, intr-un halou al rechemării vremurilor de altădată, intr-un orizont al departelui de departe, „spre undeva, spre undeva”, cum scrie Florentin Dumitrache in poemul Drumul intoarcerii, marcand ceea ce Mircea Eliade numea eterna reintoarce ...

Elitele la ora confesiunii (II)

Actriţa Cornelia Gheorghiu, exprimand in metafore sensibile pasiunea pentru mirabila scandură a scenei, departe de sentimentul eşuării in provincie („Noi murim in fiecare seară şi ne naştem iar, şi trăim iar, in fiecare spectacol...”), evocă anii „trupei de aur” a Naţionalului ieşean, cu Miluţă Gheorghiu, Anny Braesky, Margareta Baciu, Virgiliu Costin, Adina Popa, Nicolae Veniaş, Ştefan Dăncinescu, nume care „au spart provincia” şi au strălucit in spectacole cu adevărat „naţionale”; academicianul Bogdan C.Simionescu care pune ...

Elitele la ora confesiunii (I)

Într-un peisaj media tulburat şi dominat de figuri posomorate, incrancenate, angajate in monologuri autiste sau intr-un „dialog al surzilor”, unde nimeni nu are răbdare, bunăvoinţă şi o minimă eleganţă să asculte pe cineva, cultivand un climat deceptiv, intr-un robust triumfalism negativ, printre caraghioase vedete de carton, Vasile Arhire visează la o civilizaţie a comunicării in care, iată, se instalează confortabil cu admirabila sa carte de interviuri, „Ghici cine (re)vine la cină (I)” (Editura Junimea 2017). Realizatorul de la TVR-Iaşi, om al ...

Mierea trecutului (II)

Prin densitatea sa spirituală, Barladul lui Sergiu Brandea este un alt Fălticeni sau, cu expresia memorabilă a lui G. Călinescu, un Weimar romanesc ori, cum scrie acad. Al. Zub, „Barladul merită cunoscut stradă cu stradă... orice piatră a lui inseamnă istorie”; străzile, in principal, dispărutele Stramba şi Templelor, pietrele, casele, locurile şi, mai ales oamenii de seamă reprezintă substanţa cărţii lui Sergiu Brandea: C. D. Zeletin, Ion N. Oprea, Virgil Duda, Lucian Raicu, V. I. Popa, I. Schechter (I. Serbu), Eran Sela, Marcel Guguianu, G. Tutoveanu, Adrian Bel ...

ULTIMA ORA

 

Mierea trecutului (I)

O admirabilă carte despre Barladul de altădată scrie Sergiu Brandea in Stramba (Editura 24: ore; ediţia a-II-a, adăugită), reconstituind, rechemand, cu vorba lui Gala Galaction, o intreagă istorie a unor oameni şi locuri, fixată intr-un precis timp-epocă, anii ’30-'40 pană la cutremurul din 1977, adică, atat cat va fi fost strada in memoria şi viaţa personajului-narator, in realitatea oraşului moldav: Barladul e lumea, iar strada Stramba e axa acesteia: „Nu am avut intenţia, mărturiseşte autorul intr-un Post-scriptum, să scriu o istorie bazată pe documente, ci d ...

Nopţile şi zilele unui vechi cronicar (III)

În Adevărul ca poveste. Ficţiunea ca realitate, autorul se radicalizează, iese, nu pentru mult timp, insă, din „atmosfera efervescentă” pe care i-o restituie memoria şi din lirismul propriu autobiografului, abordand, iată, subiecte de istorie literară; Nicolae Turtureanu cere o taxă pe impertinenţă, enervat de un oarecine căruia Eminescu „nu-i spune nimic”, analizează creşterea şi descreşterea „bietului om Eminescu sub vremi şi sub fatala măcinare psiho-somatică”, explorează rivalitatea „surdă” dintre Eminescu şi Maced ...

Nopţile şi zilele unui vechi cronicar (II)

Povestirea autobiografică din Deveniri creşte din matricea acasei Iacobenilor şi continuă firul Bildungsroman-ului cu studenţia de la Iaşi, care incepe ca „o schimbare de fus orar”, ca o (pe)trecere „in altă lume, dacă nu intr-o altă dimensiune”; studentul intră, obligatoriu, in Biblioteca Centrală, unde pătrunde „ca intr-un sanctuar”, se lasă prins in „atmosfera mereu efervescentă” din amfiteatre, face portretele magiştrilor Constantin Ciopraga („un domn sobru, inabordabil, purtand povara traumelor din ceţurile/ lagărele s ...

Nopţile şi zilele unui vechi cronicar (I)

Cronice şi...anacronice (Editura Junimea, 2017) este o carte frumoasă, acroşantă in emoţia, lirismul şi mărturisirile unui singuratic, cu o arhitectură fastuoasă, atent elaborată - o carte luminoasă, cu toate umbrele ei, venind din tristeţile şi nostalgiile autorului „optzecist”, unind firele atat de complicate, de teoria literaturii, ale jurnalului intim, confesiunilor şi memoriilor, intr-o fermecătoare formulă integratoare; scriind despre Adrian Neculau, prietenul pierdut, Nicolae Turtureanu spune că profesorul „practică povestirea autobiografică": s ...

Hărmălaia din stradă şi liniştea din clopotele Mitropoliei (II)

Două dintre capitolele cărţii, Neamul nostru romanesc şi Onoare şi patriotism, focalizează un subiect foarte delicat la noi; intr-o perioadă tristă, „dominată de impostură şi diletantism”, cum spune in Toma Necredinciosul, Constantin Simirad acuză lipsa patriotismului - un sentiment nobil, compromis de o retorică găunoasă in vechiul regim şi confiscat de partide cu tot felul de derive identitare, de la tracomanie la neo-păşunisme, după 1990 -, profunda şi păguboasa dezbinare a romanilor care par să fi pierdut mandria apartenenţei la propriul neam. Patriotismu ...

Hărmălaia din stradă şi liniştea din clopotele Mitropoliei (I)

O frumoasă şi instructivă proză de idei scrie Constantin Simirad in cea mai recentă carte a sa, „Acta est fabula” (Editura Junimea, 2017). Deşi par a-l părăsi pe prozatorul din romanele şi povestirile tipărite pană acum pentru a asuma (o)poziţia şi instrumentele analistului (i)realităţii noastre imediate („Acta est fabula este o carte care işi propune să fie ultima pe care o scriu şi urmăreşte o accentuare a unor aspecte criticabile şi mai ales, imputabile poporului roman”, scrie autorul intr-o spirituală Prefaţă), textele din Acta est fabula se ...

 

O poezie luminoasă

Într-o caldă „Prefaţă” la cel de-al treilea volum de versuri publicat de Vasile Simon, „Cuibul cu stele” (Editura Princeps Multimedia, 2017), Daniel Corbu il aşază pe autor „in randul poeţilor religioşi”. În adevăr, profesorul şi preotul de la Harlău scrie o poezie a sentimentului religios, nu neapărat „de amvon”, ci una a comuniunii in gand cu Dumnezeu, „cuibul” unde pune stelele fiind acela al unei fiinţe interioare care imbogăţeşte preajma cu semnele sfinţeniei: „Din piscul cerului spre mare/ Un fr ...

Tezaurul lui Decebal (II)

 În primul roman, figura centrală era solomonarul lui Deceneu, in Hotarul zeilor, valva; sunt două simboluri cu o mare forţă de sugestie din mitologia noastră, la frontiera vremurilor, din altă unitate spaţiu-timp, pentru că nici solomonarul şi nici valva muntelui nu au „identitate”, intrucat vin din „Dacia hiperboreeană”; valva din Hotarul zeilor e, cum ne invaţă Dicţionarul, o „fiinţă fabuloasă din mitologia romanească, de aspect feminin, umbland la miezul nopţii pe coame de dealuri, considerată curent un duh nefast multiplicabil&rd ...

Tezaurul lui Decebal (I)

Sunt cateva linii de forţă care unesc cele trei romane, excepţionale, mă grăbesc să spun - „Ktistai” (2012), „Hotarul zeilor” (2015) şi, acum in urmă, „Piatra Jidovului” (Editura Junimea, 2017) -, tipărite de Dan Tomorug pe care l-aş numi „marele anonim” al prozei noastre de azi; autorul este un inalt funcţionar public in administraţia locală, necunoscut in lumea literară, care, iată, in numai cinci ani a scris trei romane masive, insumand aproape o mie cinci sute de pagini, impecabil construite, cu o arhitectură fastuoasă şi o scriitură fără cusur. Intreba ...

Rezistenţa prin literatură

Sintagma „rezistenţa prin cultură” a fost intoarsă pe toate părţile, foarte discutată şi disputată in anii '90, cand, mai ales, diverşi iacobini demagogi făceau inventarul oamenilor răi şi ingerilor, al celor „pătaţi” şi al imaculaţilor, contestand modul rezistenţei prin cultură la un regim din ce in ce mai agresiv cu societatea romanească, in general, cu mediile culturale, in special; aceştia au văzut acolo o „scuză” subţire la lipsa curajului de a protesta deschis, de a se opune făţiş sistemului. Între timp, lucrurile s-au m ...

Efectul de (i)real

Despre lucrurile aparent mărunte din preajma sa scrie Gabriela Chiran in cea mai recentă carte de poezie, „Efectul de real” (Editura Timpul, 2017): propriul trup, „singur şi trist”, o literă incă nepusă in cuvant, un semn oarecare, dar, poate, iată „crucial”, şalul de pe umeri, un punct care, insă, poate inchide /deschide un drum, un glonţ care „hăituieşte” fluturii, o zi care e unică pentru că rezervă durata scrisului („am multe de făcut pe azi/ de-aceea indes in sacul pericardic/ viitoarele obiecte stările false abreviez/ ...

Cronica supravieţuirii în genunchi (II)

Jurnalul-confesiune-memorial dă seama, inainte de toate, despre evoluţia protagonistului, in destinul căruia se adună, in fond, sensul multor existenţe din epocă: „Eu , fecior de lucrător in metalurgie, mă rog, ajuns, la o etapă a vieţii, şi patron, eu, purces dintr-o familie modestă, căzut sub influenţa unui militant socialisto-comunist, la varsta cand credeam că tot ce zboară se mănancă, inflamat de efuziuni revoluţionare radicale, sper că aş putea fi inţeles. Măcar după ce se vor mai potoli patimile şi istoria se va aşeza intr-o matcă firească. Mai ales că ...

1 la 19 din 82