Şuletea şi „România Fără Ei”, exemple de luptă contra Chevron!

* Prefectura Vaslui a declarat ilegale 11 hotărâri ale consiliilor locale din tot atâtea comune ale judeţului privind interzicerea exploatării gazelor de şist pe teritoriul lor * comuna Şuletea realizează o premieră şi deşi nu a fost trimisă încă în instanţă, a pregătit o întâmpinare cu argumente legale solide, pe care o va depune în cazul în care Prefectura Vaslui o va ataca în instanţa de Contencios Administrativ a Tribunalului Vaslui 

Hotărât să reprezinte în continuare voinţa locuitorilor comunelor, aşa cum ar trebui să facă orice consiliu local, Consiliul Local Şuletea s-a pregătit să depună o întâmpinare prin care încearcă să demonstreze că hotărârea Consiliului Local Şuletea a fost perfect legală şi de aceea consiliul nu o va retrage. Toate cele 11 consilii locale din judeţul Vaslui care au emis hotărâri privind interzicerea exploatării gazelor de şist au fost atacate în Contenciosul Administrativ, iar unele dintre ele şi-au retras aceste decizii la solicitarea Prefecturii Vaslui, dar au rămas destule care să lupte, printre care şi CL Şuletea.
Primăria luptă cu Chevron
În iunie 2013 Prefectura Vaslui arăta că, pentru că toate bogăţiile subsolului sunt parte din proprietatea publică a statului, respectivele hotărâri sunt ilegale. „Consiliile locale şi-au depăşit atribuţiile, având în vedere că acestea au putere de a hotărî exclusiv cu privire la bunurile ce aparţin domeniului public sau privat de interes local”, declara prefectul Radu Renga. Pentru că nu a dat curs solicitării Prefecturii de a retrage hotărârea, Consiliul Local Şuletea încă nu a fost chemat de reprezentanţii Guvernului în teritoriu în faţa instanţei de contencios administrativ, singura în măsură de stabilească legalitatea hotărârii Consiliului Local. Consiliul Local din Şuletea va depune însă o întâmpinare către această instanţă prin care va contesta însăşi chemarea sa în judecată de către Prefectură, dacă va fi nevoie, folosind argumente legale.
Vă facem cunoscută întâmpinarea ce va fi trimisă la Tribunalul Vaslui de către CL Şuletea, pusă la dispoziţie de către Ciprian Robert Tamaş, primarul comunei, pentru a avea un exemplu în lupta contra Chevron pentru toate Consiliile Locale care doresc să se împotrivească explorării şi exploatării gazelor de şist în localităţile ce le conduc. În acelaşi timp, Asociaţia „România Fără Ei”, condusă de dr. George Epurescu a făcut contestaţii la Acordurile pentru Mediu acordate de Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui pentru proiectele – „Lucrări de amenajare şi foraj pentru sondele de explorare Popeni 1A, comuna Găgeşti, Păltinş 1A, comuna Băceşti şi Siliştea 1 A, comuna Pungeşti pentru SC Chevron Exploration and Production SRL Bucureşti. Contestaţiile au fost depuse la Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui şi la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. Pe site-ul www.vrn.ro găsiţi atât întâmpinarea făcută de CL Şuletea cât şi contestaţiile făcute de Asociaţia „România Fără Ei”.
Andrei Balaban

Întâmpinarea pregătită de Consiliul Local Şuletea
„Solicităm respingerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică, legală şi în concordanţă cu legislaţia în vigoare. A susţinut Instituţia Prefecturii, printre altele, că ne-am fi depăşit atribuţiile, invocând prevederile art. 36 din Legea 215/2001. Nu înţelegem logica acestui demers, din moment ce
în cuprinsul acestui articol 36 este specificat în mod clar şi fără echivoc faptul că:
Consiliul Local are iniţiativa şi hotărăşte toate problemele de interes local. Consiliul local are următoarele categorii de atribuţii:
* atribuţii privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a comunei, - atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei”, se arată în întâmpinarea înaintată de Primăria şuletea către instanţa de contencios administrativ a Tribunalului Vaslui.
În bătălia legală deschisă de Consiliul Local Şuletea cu Prefectura Vaslui, autorităţile locale se bazează şi pe articolul 10 din Legea 215/2001, legea administraţiei publice locale, care prevede că: „Autorităţile administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată ale comunei.”
Consiliul Local Şuletea contestă faptul că resursele de gaze de şist din subsolul comunei ar fi bunuri de uz sau interes public naţional ori judeţean, şi, în consecinţă, numai autorităţile judeţene sau naţionale ar avea dreptul să se pronunţe asupra lor.
În întâmpinarea trimisă Tribunalului Vaslui se insistă asupra bunurilor de interes public naţional, care, într-adevăr, sunt administrate de autorităţile centrale, dar acestea sunt stabilite prin lege, ceea ce nu a fost cazul gazelor de şist.
„Delimitarea între proprietatea publică a statului şi cea a unităţilor admninistrativ-teritoriale este făcută de către legea nr 213/1998 la articolul 3:
(4) Domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean.“
Punctul III din Anexă stabileşte explicit la punctul 8 regimul juridic al resurselor care nu sunt declarate prin lege de interes naţional, cum ar fi gazele de şist:
„Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: (…) 8. bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public naţional”, se arată în aceeaşi întâmpinare.
„Cu toate că nu este în sarcina noastră să aducem vreo justificare pentru hotărârile legale pe care Consiliul localităţii le adoptă, vom înainta Instanţei motivul principal ce a stat la baza acestei hotărâri. Am primit numeroase semnale negative cu privire la pericolul pe care îl reprezintă exploatarea prin metoda hidraulică a resurselor de gaze de şist. Văzând intenţia manifestă a Companiei Chevron de a concesiona şi exploata resursele teritoriului pe care îl administrăm şi înţelegând riscurile majore pe care o astfel de metodă le presupune, la solicitarea şi în sprijinul cetăţenilor noştri, am hotărât să adoptăm această hotărâre, pe care am putea-o numi hotărâre-remediu în calea practicii intempestive de ocupare şi exploatare, pe care Compania Chevron o utilizează. Suntem foarte îngrijoraţi de eventualitatea în care Compania Chevron ar începe exploatarea în zona noastră (precum şi pe întreg teritoriul României)” precizează primarul comunei Şuletea, Cirpian Robert Tamaş.

Textul Întâmpinării înaintate de Consiliul Local Şuletea către instanţa de contencios administrativ a Tribunalului Vaslui:
Domnule Preşedinte,
Subsemnatul Consiliul Local _________, com. ________, în calitate de pârâtă în dosarul sus-amintit, formulăm prezenta :
Întâmpinare
Prin care solicităm respingerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă şi menţinerea hotărârii atacate (nr. ___din ________), ca fiind temeinică, legală şi în concordanţă cu legislaţia în vigoare având în vedere următoarele considerente:
1. În primul rând, pe cale de excepţie înţelegem să invocăm excepţia lipsei de interes în promovarea acestei acţiuni, în condiţiile în care, prin hotărârea pe care am dat-o nu am afectat în niciun fel Instituţia Prefectului, nu am produs nicio vătămare acestei Instituţii, şi nu am afectat interesul legitim al vreunei entităţi sau persoane. În altă ordine de idei, Legea Contenciosului Administrativ, în art. 1 alin (1), prevede că: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică se poate adresa Instanţei de contencios Administrativ"
Am dori să solicităm Prefecturii Judeţului Vaslui să nominalizeze care este vătămarea pe care a suferit-o, să facă dovada acestei vătămări.
Dat fiind faptul că textul de lege (art. 1, alin ş1ţ din Legea contenciosului administrativ) condiţionează adresabilitatea unei astfel de cereri de vătămare într-un drept personal, considerăm că în speţa de faţă lipseşte cu desăvârşire vătămarea, de unde reiese în mod evident că Prefectura nu are nici calitate, nici interes, în promovarea unei astfel de acţiuni.
2. Pe fondul cauzei :
1. Consiliul Local ________ a adoptat hotărârea nr. ___din __________, în deplină legalitate şi având toate competenţele pe care legea le impun.
Potrivit art. 4 alineat (1) litera e) "Autorizaţiile de construire se emit de primarii comunelor, pentru lucrările ce se execută în teritoriul administrativ al acestora."
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea 215/2001 "Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării....". Potrivit art. 3 alin (1) "Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă."
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea 215/2001, "Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului."
Potrivit art. 5 alin. (2), "Autonomia locală conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice."
Iată doar câteva din argumentele juridice şi "documentaţia" ce a fost la baza emiterii hotărârii nr. 8 din 29.06.2012.
A susţinut Instituţia Prefecturii, printre altele, că ne-am fi depăşit atribuţiile, invocând prevederile art. 36 din Legea 215/2001.
Nu înţelegem logica acestui demers din moment ce în cuprinsul acestui articol 36 este specificat în mod clar şi fără echivoc faptul că:
Consiliul local are iniţiativa şi hotărăşte toate problemele de interes local.
Consiliul local are următoarele categorii de atribuţii:
b) atribuţii privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a comunei.
c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei.
Alineatul (5) din acelaşi articol 36 prevede:
În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2), consiliul local:
a) hotărăşte darea în administrare, concesionare, sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei;
b) hotărăşte vânzarea, concesionarea.....
Potrivit art. 45 alin (2) litera e): "Se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie următoarele hotărâri ale consiliului local:
e) hotărâri privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului."
şi din acest punct de vedere hotărârea dată îndeplineşte condiţiile speciale de legalitate.
Un alt argument în susţinerea competenţei decizionale pe care o are Consiliul Local este şi art. 10 din Legea 215/2001 care prevede că: "Autorităţile administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată ale comunei."
A învederat Prefectura că doar Statul este singurul care poate avea în proprietate resursele. Ceea ce a făcut Consiliul Local prin hotărâre este un act de administrare, iar Consiliul Local prin organele sale componenente şi de conducere poate dispune de aceste bunuri, hotărârea din 29.06.2012 îndeplinind toate cerinţele de legalitate.
În susţinerea acestei legalităţi, arătăm şi faptul că prin Constituţie se stabileşte şi regimul general al proprietăţii la Art. 136:
"(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."
Delimitarea între proprietatea publică a statului şi cea a unităţilor admninistrativ teritoriale este făcuta de către legea nr. 213/1998 la ART. 3:
"(1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau deunităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
(2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege.
(3) Domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional.
(4) Domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean".
Punctul III din Anexă stabileşte explicit la punctul 8 regimul juridic al resurselor care nu sunt declarate prin lege de interes national, cum ar fi gazele de sist:
"Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri:
1. drumurile comunale, vicinale şi străzile;
2. pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi zonele de agrement;
3. lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean;
4. reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente;
5. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul local şi primăria, precum şi instituţiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile şi altele asemenea;
6. locuinţele sociale;
7. statuile şi monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public naţional;
8. bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public naţional;
9. terenurile cu destinaţie forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului şi dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;
10. cimitirele orăşeneşti şi comunale."
În conformitate cu art.2 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, care reia parţial textul art.120 din Constituţia României, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit.
Principiile de organizare ale administraţiei publice în România, reglementate constituţional şi organic, au la bază prevederile stabilite prin Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi adoptată în dreptul intern prin Legea nr.199/1997, publicată în Monitorul Oficial, nr. 331 din 26/11/1997.
Principiul autonomiei locale se referă la organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului sau judeţului. Ea reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a art. 4 (2) al Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 a autorităţilor administraţiei publice locale de a rezolva şi de a gestiona, potrivit legii, în nume propriu şi sub responsabilitatea lor, o parte importantă a treburilor publice, în interesul colectivităţilor locale, pe care le reprezintă.
Potrivit Cartei europeane a autonomiei locale, autonomia locală reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice. Acest drept se exercită de consilii prin vot liber, secret, egal, direct şi universal. Această dispoziţie nu aduce atingere, în nici un fel, posibilităţii de a recurge la adunări cetăţeneşti, referendum sau orice altă formă de participare directă a cetăţenilor, acolo unde aceasta este permisă de lege.
Principiul autonomiei locale, sau principiul liberei administrări, cum mai este denumit în dreptul comparat, este consacrat în primul rând de Constituţia României, în art. 120 alin. 1.
În considerarea dispoziţiilor Cartei europene a autonomiei locale, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, conform cărora "Principiul autonomiei locale trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă şi, pe cât posibil, în Constituţie” (art. 2 - Fundamentarea constituţională şi legală a autonomiei locale), Constituţia se rezumă doar la proclamarea principiului, lăsând în seama legii organice (la care face trimitere art. 73 alin. 3 lit. o), reglementarea formelor concrete de realizare a acestuia. Legea organică de care face vorbire Constituţia rămâne, în măsura în care nu contravine dispoziţiilor actului fundamental astfel cum a fost revizuit, Legea nr.215/2001, lege pe care instituţia noastră nu a încălcat-o.
Cu toate că nu este în sarcina noastră să aducem vreo justificare pentru hotărârile legale pe care Consiliul localităţii le adoptă, vom înainta Instanţei motivul principal ce a stat la baza acestei hotărâri.
Am primit numeroase semnale negative cu privire la pericolul pe care îl reprezintă exploatarea prin metoda hidraulică a resurselor de gaze de şist. Văzând intenţia manifestă a Companiei Chevron de a concesiona şi exploata resursele teritoriului pe care îl administrăm şi înţelegând riscurile majore pe care o astfel de metodă le presupune, la solicitarea şi în sprijinul cetăţenilor noştri, am hotărât să adoptăm această hotărâre, pe care am putea-o numi hotărâre-remediu - în calea practicii intempestive de ocupare şi exploatare, pe care Compania Chevron o utilizează.
Suntem foarte îngrijoraţi de eventualitatea în care Compania Chevron ar începe exploatarea în zona noastră (precum şi pe întreg teritoriul României).
În aprilie 2011, a fost publicat în Statele Unite un prim studiu complet privind "substanţele chimice utilizate în fracturarea hidraulică". "Între 2005 şi 2009, cele 14 companii de petrol şi gaze au utilizat peste 2.500 de proceduri de fracturare hidraulică ce conţin 750 de substanţe chimice şi alti compuşi. Printre aceste 750 de substanţe chimice se regăsesc numeroşi poluanţi atmosferici periculoşi şi produse cancerigene pentru om (exemplele documentarului specifică domeniul gazelor de şist).
Având în vedere riscurile mai sus indicate, considerăm că suntem pe deplin abilitaţi să gestionam aşa cum considerăm, toate problemele ce se înscriu pe ordinea de zi şi mai mult decât atât prin mandatul prin care am fost investiţi, avem datoria către comună de a informa corect şi de a lua măsuri acolo unde se constată că există o problemă sau iminenţa apariţiei vreunei stări de pericol pentru sănătatea locuitorilor ori a integrităţii mediului.
În aplicarea prevederilor Directivei Consiliului 85/337/CEE, procedura de emitere a acordului de mediu se desfăşoară după emiterea certificatului de urbanism, anterior depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii la autoritatea administraţiei publice competente.
În vederea satisfacerii cerinţelor cu privire la procedura de emitere a acordului de mediu, autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte mecanismul asigurării consultării publice, centralizării opţiunilor publice al formulării unui punct de vedere oficial cu privire la realizarea investiţiei în acord cu rezultatele consultării publice.
Pentru toate motivele invocate, solicităm respingerea contestaţiei formulată de Instituţia Prefectului, precum şi menţinerea hotărârii nr. 8 din 29.06.2012, ca fiind temeinică şi legală.
În legătură cu documentele ce au stat la baza hotărârii:
I În faza elaborarii iniţiativei adoptării unei astfel de hotărâri, expunere de motive, puncte de vedere. Am avut în vedere documente specifice domeniului exploatării gazelor de şist (anexa copii).
II În faza adoptării efective a hotărârii: art. 4 din Legea 90/1991, art. 3 din Legea 213/1998 şi
respectiv punctul III din Anexă, Legea 215/2001, respectiv: art. 2 alin (1), art. 3, art. 41, art. 5,
art. 36, art. 45.
Probe: - Înscrisuri: cele ce vor fi anexate împreună cu întâmpinarea şi orice alte înscrisuri a căror necesitate va reieşi din dezbateri;
În drept: - Art. 1 alin (1) din Legea 554/2004
- Art. 4 din Legea 90/1991
- Art. 3 din Legea 213/1998 şi pct. III din Anexa acesteia
- Art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 5 alin. (2), art. 36, art. 45 alin. (1,2,5) din Legea 215/2001.
- Directiva Consiliului 85/337/CEE
- Carta europeană a autonomiei locale;
Data,
Semnătura,
DOMNULUI PREŞEDINTE AL TRIBUNALULUI VASLUI
Contestaţiile către Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului depuse de Asociaţia “România Fără Ei”