Verdict necruțător: Rusia și Arabia Saudită, colaps în doi ani. Cum și-au săpat groapa

 

Două scenarii au fost vehiculate după prăbușirea prețului petrolului, în 2014. Unii analiști au pus decizia Arabiei Saudite de a inunda piața pe seama unei strategii convenite cu SUA. Pe măsură ce scădea prețul petrolului, regimul lui Putin rămânea fără resurse pentru expansiunea în Vest. Alții au apreciat  mișcarea saudiților drept un atac îndreptat împotriva companiilor americane care exploatează  gaze de șist. Prăbușirea prețului face nerentabilă această tehnologie și impinge firmele în faliment.

Indiferent care ar fi fost motivația, rezultatele sunt dramatice, atât pentru Rusia, cât și pentru Arabia Saudită, arată experți citați de The Telegraph.

Arabia Saudită va avea probleme financiare în următorii doi ani și va trece printr-o criză care îi va pune în pericol existența ca stat, în mai puțin de un deceniu. Rusia  intrat deja într-o criză similară cu cea care a dus la colapsul URSS. Cele două state au declanșat, la începutul acestui deceniu, un mecanism pe care nu îl mai pot influența și care le va distruge, cu precizie matematică.

 

Păcatul original

Arabia Saudită și Rusia nu au reușit să-și diversifice economia și depind de exporturile de petrol și gaze pentru a asigura supraviețuirea statului. Norvegia, de pildă, își echilibrează bugetul dacă prețul petrolului este de 40 de dolari barilul. Rusia are nevoie de 105 dolari/baril pentru a nu ajunge la deficit bugetar, iar saudiții de 106 dolari pe baril. Cele două țări au ”colaborat” pentru ca prețul dolarului să treacă pragul de 100 de dolari. Acest mecanism explică boom-ul economic din Rusia și a permis celor două țări să cheltuie sume uriașe pentru înarmare.

Saudiții au constat că menținerea unui preț ridicat al petrolului riscă să le diminueze cota de piață. La peste 100 de dolari/baril deveneau rentabile exploatările în ape de mare adâncime, dincolo de Cercul Polar, ca și tehnologiile neconvenționale.  Mizând pe o creștere a prețului, companiile americane au făcut investiții uriașe în câmpurile de petrol și gaze de șist.

Saudiții au decis, în noiembrie 2014, să inunde piața, la preț scăzut, pentru a face ineficiente exploatările de șist din Texas și pe cele offshore, la mare adâncime. Pe termen scurt, strategia a dus la rezultate: unele companii au dat faliment, altele au suspendat investițiile. Proiectele rusești din Oceanul Arctic, cele din Golful Mexic  Atlantic și Canada au fost anulate, pentru că sunt rentabile doar la un preț ridicat al petrolului. Dar hidrocarburile de șist din Texas au un cost mediu, nu unul ridicat. Cu fiecare zice trece costul scade. În 2015, prețul exploatărilor de șist se vareduce cu 45% față de 2014. Iar rezervele din bazinul Permian al SUA le depășesc pe cele ale Arabiei Saudite, din bazinul Ghawar, până acum cel mai mare din lume.

 

Rezultat paradoxal

Pe termen lung, statele dependente de exportul de petrol sunt condamnate de propria lăcomie. Creșterea prețului, până în 2014, a atras investiții în resurse neconvenționale, cum ar fi energia eoliană, solară și hidrocarburile de șist. Chiar dacă firmele care au făcut aceste investiții dau faliment, tehnologia există, a fost amortizată, iar activele vor fi achiziționate de la bănci, deîndată ce prețul crește. Prețul țițeiului, achiziționat pentru luna decembrie 2015 a ajuns la 62 de dolari. La acest preț, Arabia Saudită și Rusia trebuie să trăiască pe datorie. În schimb, exploatările de hidrocarburi de șist sunt rentabile, iar America va deveni un mare exportator, atacând cota de piață a țărilor OPEC. Pe măsură ce pierd cotă de piață, Rusia și Arabia Saudită intră în faliment, chiar dacă prețul crește, pentru că nu-și pot menține nivelul veniturilor din petrol.

China se pregătește să extragă gaze de șist cu tehnologii neconvenționale (fracturare cu plasma) care nu consumă apă și ar lăsa fără obiect planurile Rusiei de a exporta în cea mai dinamică economie a lumii.

Rusia are mari cheltuieli militare, după ce a invadat Ucraina, o infrastructură la pământ și extrem de puține investiții în producție. Saudiții cheltuie enorm pentru  armament și pentru a-și menține influența în lumea islamică (subvenții pentru Egipt, de exemplu). Sistemul de beneficii sociale din Arabia Saudită nu mai poate fi suportat decât trei ani, la actualul nivel al veniturilor și cheltuielilor. Saudiții au un deficit de 200 de miliarde de dolari pe an și doar 750 de miliarde rezerve în băncile internaționale.