„Palatul Culturii a fost lucrarea vieţii lui I.D. Berindei”

 Palatul Culturii a fost ridicat între anii 1906 şi 1925, în parte peste ruinele Curţilor Domneşti medievale (menţionate documentar în 1434), dar şi peste temeliile vechiului palat din vremea voievodului Alexandru Moruzi (1806 -1812), refăcut de Mihail Sturza (1841 - 1843) şi demantelat în 1904. Construit în stil neogotic, acesta reprezintă una dintre ultimele expresii ale romantismului în arhitectura oficială, fiind creaţia cea mai importantă a arhitectului I.D. Berindei. Clădirea a fost dotată cu facilităţi ultramoderne pentru epoca respectivă: iluminatul electric, încălzitul (pneumatic), sistemul de ventilaţie, termostate etc.
Clădirea a fost inaugurată pe 11 octombrie 1925 ca sediu al Palatului de Justiţie. În 1955 i s-a schimbat destinaţia, de atunci găzduind muzeele reunite astăzi sub denumirea Complexul Naţional Muzeal „Moldova” Iaşi. Lucrările de restaurare au început la sfârşitul anului 2008, iar după o întrerupere de doi ani (2012- 2014), au fost aprobate fondurile pentru continuarea lor.

 - Au fost câteva expoziţii care au deschis... uşile Palatului Culturii chiar în această perioadă de şantier, cea mai recentă fiind „Taxidermia”, semnată de Felix Aftene. Unii dintre vizitatori au înţeles la un moment dat chiar că Palatul a fost redeschis.
- Şi nerăbdarea noastră este mare, dar am deschis doar anumite spaţii, în mod excepţional. De această dată, artistul plastic Felix Aftene şi-a dorit să expună într-un spaţiu din clădire, în care nu s-a lucrat. Am găsit interesantă propunerea sa, de aceea am amenajat un circuit securizat pentru vizitatorii acestei expoziţii, care a fost deschisă doar câteva zile.
- În ce etapă se află lucrările de la Palatul Culturii?
- Suntem în ultima etapă de lucru, totodată cea de-a II-a etapă a investiţiei, proiectul fiind intitulat chiar „Rest de executat” la Palatul Culturii, Turnul Central şi Aripa Estică, respectiv partea cunoscută ca fiind sediul Bibliotecii „Gh. Asachi”. Proiectul actual încearcă să readucă această clădire la forma iniţială, dar cu materialele pe care le avem la dispoziţie astăzi, în aşa fel încât să nu fie pusă în pericol stabilitatea Palatului, structura de rezistenţă. Primul proiect s-a referit la consolidare – s-a realizat consolidarea în proporţie de 80 la sută, dar ca să faci consolidare, trebuie să începi cu săpăturile arheologice.
- S-a descoperit cu această ocazie o necropolă, în fundaţia Palatului...
- ... Nu chiar în fundaţie, pentru că Palatul nu are fundaţie în sensul clasic al termenului decât într-o zonă de 9 metri, iar necropola nu se află în zona aceea. Practic, necropola se află printre zidurile fostei Curţi Domneşti. Doamna Stela Cheptea, un reputat arheolog, specializat în perioada medievală, s-a ocupat de acest şantier arheologic şi îi place să spună că aceia ar fi fost primii ieşeni. Nimeni, niciodată, nu a făcut săpături în interiorul Palatului, până acum.
- Fragilitatea Palatului este doar o legendă urbană?
- I.D. Berindei a gândit o structură elastică, amplasată exact pe vechile ziduri ale Curţii Domneşti – o structură care să nu aibă foarte multe betoane, perfect angrenată pe zidurile vechi, o parte din acestea mergând până la etajul I. A folosit mult lemn, rapiţă, stucaturi care nu apasă foarte greu, cu gipsuri. A apelat la Henri Coandă, care a inventat special pentru Palatul Culturii acel bois- ciment, având o formulă pe care noi am determinat-o, în linii mari, cu ajutorul colegilor de la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” şi de la Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”. În Sala „Henri Coandă”, lambriurile sunt din acest bois-ciment, care imită lemnul, inclusiv ca sunet. Nu am găsit, din păcate, proiectul lui I.D. Berindei. Avem foarte puţine planşe, cred că 2 % din acest proiect, deşi am căutat în toate arhivele importante, până la Biblioteca Academiei din Bucureşti.
- De-a lungul timpului, clădirea a mai suferit modificări?
- După fiecare cutremur mare s-a intervenit în structura Palatului – niciodată de jos până sus, cum facem acum, ci pe zonele afectate, iar după cutremurul din '77 s-au adus cele mai multe şi cele mai proaste modificări la structura Palatului. S-au turnat planşee din beton, care au încărcat foarte mult structura Palatului, s-a turnat un brâu din beton, un fel de centură care să-l „ţină”. Ceea ce nu a făcut bine, pentru că a eliminat din elasticitatea clădirii. În plus, Palatul este aşezat, de la Est la Vest şi de la Nord la Sud, pe un sfert nisip şi restul prundiş, în care apa urcă şi coboară în mod diferit. Problema aceasta a fost rezolvată cu un sistem dublu de drenuri în spatele Palatului, realizat pe cheltuiala Palas, iar noi ne-am ocupat de zonele laterale şi de partea din faţă, folosind pompe de aceeaşi putere, pentru ca apa să fie menţinută într-un echilibru perfect şi terenul să nu se taseze.

„Palatul Culturii a fost lucrarea vieţii lui I.D. Berindei, dar sunt elemente care ne determină să credem că a avut un buget iniţial, care spera să îi ajungă. A intervenit războiul, cu tot ceea ce înseamnă pierderi, materiale şi umane, şi asta a întârziat destul de mult darea în folosinţă a clădirii. În mod uimitor, toate acestea se văd în construcţia propriu-zisă, iar noi am lăsat câteva zone-martor, în care pot fi observate mai multe materiale în acelaşi zid. Avem piatră, cărămidă întreagă şi bucăţi de cărămidă. Nu putem şti care a fost situaţia reală, doar bănuim că nu i-au ajuns banii. Clădirea a rezistat însă foarte bine” - Lăcrămioara Stratulat

- Vor fi schimbări în noul aspect interior al Palatului?
- I.D. Berindei a proiectat clădirea ca fiind un palat administrativ, nu cu destinaţie culturală. În momentul în care s-a hotărât să devină Palat al Culturii şi acolo să fie găzduite muzee, au fost gândite circuite pentru vizitatori. În proiectul actual, refacem această idee a circuitelor, pentru că vizitatorilor trebuie să le oferim informaţii, un loc în care să se simtă bine, dar şi un loc în care să se simtă în siguranţă. Ne dorim ca Turnul cu ceas să poată fi vizitat în siguranţă, de aceea vom crea anumite platforme, facilităţi pentru persoanele cu dizabilităţi, vom monta lifturi exterioare. În muzee vor fi integrate noi spaţii de relaxare – cafetărie, loc de joacă pentru copii, spaţii pentru evenimente metamuzeale în curţile interioare.
- Biblioteca Judeţeană se va întoarce în fostul sediu, în aripa de est?
- În zona aceea s-a descoperit necropola, pe care vrem să o conservăm şi să o amenajăm pentru public. Teoretic nu va fi posibil ca Biblioteca să se întoarcă în acel spaţiu, dar aceasta este o chestiune care va trebui discutată la nivelul Consiliului Judeţean, al Ministerului Culturii, al celor două instituţii. Trebuie să li se găsească un spaţiu civilizat. Ideal pentru noi ar fi să nu se întoarcă, pentru că între timp noi am primit destul de multe donaţii, am mai adunat obiecte de patrimoniu de pe şantierele arheologice, avem cu mult mai multe obiecte de patrimoniu decât în momentul în care s-a închis Palatul şi ne-am organiza foarte bine dacă am mai avea şi acea zonă. Dar nu sunt în măsură să hotărăsc eu asta şi, mai ales, nu vreau să fac rău unei instituţii. Dacă vor reveni, va trebui să-şi regândească spaţiile, să urce depozitele de carte erau la subsol, iar sus nu poţi să apeşi cu o greutate foarte mare planşeele.
- Cum va fi pusă în valoare necropola?
- Vom folosi sticlă securit, rezistentă la trafic, sistem de ventilaţie şi lumini, pentru ca vizitatorii să poată vedea această necropolă. Scheletele au rămas in situ, au fost curăţate şi lăsate exact aşa cum le-am găsit, cu excepţia celor pe care le-am dus la Institutul de Antropologie pentru datare. Este un caz unic descoperirea acestei necropole într-o clădire laică şi nu în una ecleziastică. Este o necropolă de secol XIV, din păcate fără material însoţitor de datare. Moneda este o cea mai sigură metodă de datare, în cazul acesta s-a făcut după zid, după modul în care erau amplasaţi şi după stratigrafie. Dar cercetările trebuie să continue. Zidul pe care l-a trasat Berindei merge în necropolă, taie necropola, o parte din ea este în afara zidului, spre Palas, deci noi trebuie să continuăm săpăturile în zona dinspre zidul Palatului.
- Când vor reîncepe lucrările?
- Vom reîncepe masiv lucrările, după ce ministrul Culturii va semna contractul, sperăm cât mai curând, la rectificarea de buget. Imediat după aceea, vom avea 700 de muncitori pe zi în Palat, care vor lucra în mai multe zone. Ca suprafaţă nu mai avem mult - circa un sfert din tot palatul, dar sunt lucrările cele mai grele, cele mai scumpe, cele mai migăloase. Vom reveni la proiectul iniţial, sunt lucrări de o complexitate majoră. (Gina POPA)

16 luni calendaristice
Reprezintă durata maximă estimată a lucrărilor

15.720.000 euro, fără TVA
Aceasta este valoarea maximă estimată a lucrărilor aferente acestei a II-a etape a investiţiei la Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi – Palatul Culturii

11.396.328 euro, fără TVA
Aceasta reprezintă valoarea deja investită, aferentă primei etape a lucrărilor

În urma procedurilor de achiziţie publică prin licitaţie deschisă, la care au fost patru participanţi, contractul de lucrări a fost atribuit firmei „Iasicon”, care va continua, astfel, lucrările începute în 2008 şi întrerupte în 2012.