Actorul Matei Millo

 Actor de un excepţional talent, la fel de mare în comedie ca şi în dramă, regizor, profesor de o exemplară măiestrie, autor dramatic inspirat de realităţile timpului rău, conducător de trupă şi director de teatru, Matei Millo s-a afirmat ca una dintre cele mai reprezentative personalităţi ale istoriei teatrului românesc.

Născut la 25 noiembrie 1814, în comuna Stolniceni-Prăjescu, judeţul Iaşi, Matei Millo îşi începe învăţătura în casa părintească. Îşi continuă studiile la şcoala lui Victor Quénim din Iaşi, unde i-a avut colegi, printre alţii, pe Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu. Apoi a urmat Academia Mihăileană, iar după absolvirea acesteia, a plecat la Paris, unde a studiat arta teatrală timp de 5 ani (1840 - 1845). De la întoarcerea sa îi ţară şi până la sfârşitul vieţii, Matei Millo a depus o muncă fără răgaz pentru afirmarea teatrului românesc. În 1846 este numit director al Teatrului Mare de la Copou-Iaşi, iar în 1853, director artistic la Teatrul Naţional din Bucureşti.

A fost un susţinător al repertoriului naţional şi interpret al comediilor lui Vasile Alecsandri. „Bardul de la Mirceşti” a scris anume pentru Matei Millo cunoscutele „cântecele comice” şi a conceput special pentru marele actor tipul Chiriţei, interpretat în travesti. Printre rolurile care i-au asigurat popularitatea se numără celebrele travestiuri Chiriţa, Mama Angheluşa, Baba Hârca, apoi Ciubăr din Despot Vodă, Barbu Lăutaru de Vasile Alecsandri, Shylock din Neguţătorul din Veneţia de Shakespeare, Sancho Panza din Don Quijote de M. Cervantes etc. A iniţiat înfiinţarea „Trupei actorilor asociaţi” (1871) şi a Societăţii dramatice româneşti (1874 - 1875). Din 1877 este societar în parte întreagă al Teatrului Naţional din Bucureşti, apoi director de scenă. Reprezentarea „Chiriţei în Iaşi”, în vara anului 1895, la Iaşi, constituie spectacolul său de retragere din teatru.

Ca autor dramatic, a debutat cu „Serbarea ostăşească” (1834), urmată de „Poetul romantic” şi „Postelnicu Sandu Curcă” (1835), vodevilul feeric „Zavistia” (1846) şi feeria „Baba Hârca” (1848), prima operetă românească, pe muzică de Al. Flechtenmacher. Succes au avut şi farsele şi comediile sale cu caracter politic: „Millo mort, Millo viu” (1876), „Haine vechi şi zdrenţe politice” (1876) etc. Matei Millo a încetat din viaţă la 9 septembrie 1896, în Bucureşti.