Arheologul Neculai Zaharia

 Membru al Societăţii „A. D. Xenopol” din Iaşi, Neculai Zaharia este socotit printre cei mai de seamă iniţiatori ai cercetărilor arheologice de suprafaţă de la noi din ţară. Născut în urmă cu 115 ani, la 19 noiembrie 1899 în Botoşani, şi-a făcut studiile secundare la Liceul „A.T. Laurian” din oraşul natal, iar pregătirea superioară la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii „Al. I. Cuza din Iaşi”, urmând la început secţia ştiinţe naturale, apoi secţia geografie pe care a absolvit-o în 1927. Din acest an, a fost rând pe rând, profesor la Şcoala normală de băieţi „M. Eminescu” din Botoşani, Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamţ, Şcoala specială de ucenici din Râmnicu Sărat, precum şi la mai multe licee şi şcoli din oraşul Iaşi, printre care amintim fostul Seminar teologic de la Socola, Liceul clasic, Liceul industrial şi altele.

În anul 1959, la împlinirea limitei de vârstă şi după 35 de ani de activitate didactică, a fost pensionat. Între anii 1957 - 1959 a activat ca cercetător ştiinţific principal la sectorul Comunei primitive de la Muzeul de Istorie a Moldovei, pe atunci secţie a Institutului de istorie şi arheologie din cadrul filialei Iaşi a Academiei Române. Pentru meritele sale în domeniul activităţii didactice depuse timp de peste trei decenii şi pentru contribuţiile sale ştiinţifice, dintre care un loc de seamă îl ocupă monografia „Aşezări din Moldova: de la Paleolitic până în secolul al XVIII-lea” (în colaborare cu Mircea Petrescu-Dâmboviţa şi Emilia, Zaharia), Neculai Zaharia a fost distins în 1967 cu titlul de Profesor emerit.

Deşi geograf ca pregătire, Neculai Zaharia a fost atras de trecutul îndepărtat al ţării noastre. Cunoscător al meleagurilor Moldovei, el a cercetat cu precădere geografia şi dinamica aşezărilor umane din această parte a ţării, iniţiind încă din anii 1949-1950 ample cercetări de suprafaţă, care au cuprins mai întâi zona Botoşanilor şi a Dorohoiului. Apoi, cercetările sale au acoperit întreg teritoriul românesc de la Est de Carpaţi, precum şi unele zone din Câmpia Română, reuşind să descopere peste 1.000 de noi obiective arheologice, datând din cele mai vechi timpuri şi până în feudalism. Cu prilejul cercetărilor de suprafaţă efectuate sau a săpăturilor şi sondajelor arheologice întreprinse în diferite locuri din Moldova, Neculai Zaharia a contribuit la descoperirea unor noi aspecte de cultură materială. În acest sens, merită amintite contribuţiile sale la cunoaşterea Paleoliticului din regiunea Prutului Mijlociu sau a aceluia din Carpaţii Răsăriteni. Neculai Zaharia a încetat din viaţă la 9 ianuarie 1934, la Iaşi.