Biserica evanghelică din satul Nou, judeţul Sibiu

Dintre cele câteva edificii ecleziastice de factură romanică păstrate în ţara noastră, unul se află în comuna Roşia, din judeţul Sibiu. Este vorba despre biserica evanghelică din satul Nou, sau Neudorf în germană, odinioară numit şi Noul Săsesc.

Deşi prima atestare documentară a satului Nou este din anul 1332, biserica evanghelică fortificată are data de construcţie, cel mai probabil, în jurul anului 1260. Este o bazilică romanică cu trei nave, doar nava principală având absidă, locul altarului, nu şi cele laterale. Are un decor plastic simplu, specific, de altfel, arhitecturii romanice, şi a fost închinată, la origini, Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, fiind iniţial o biserică catolică. La polul opus altarului, pe partea de vest, are un turn clopotniţă care precedează corpul bazilical, iar terenul dimprejurul său este înălţat faţă de corpul bisericii, în interiorul căreia se coboară circa un metru.

Clopotniţa are patru caturi, marcate fiecare printr-o retragere uşoară, şi este construită din piatră brută. Turnul bisericilor săseşti transilvănene, ca şi fortificaţiile împrejmuitoare se consideră, în unele opinii, a fi apariţii ulterioare marii invazii mongole din 1241 şi creşterii pericolului turcesc, fiind construite din nevoia de a îmbunătăţi posibilităţile de supraveghere şi apărare în caz de pericol. Deşi există şi mărturii scrise contrare, care afirmă că în Transilvania existau biserici cu turn şi în vremea marii invazii mongole, probabil acestea erau destul de puţine. Iar turnul clopotniţă al bisericii din Nou se poate să nu fi existat la data invaziei, ci eventual să fi fost în faza de construcţie.

Etajele turnului sunt despărţite prin podele, iar primele două sunt prevăzute cu metereze simple, în timp ce etajul al treilea are pe fiecare latură câte două perechi de ferestre geminate, cu stâlpişori şi arcuri semicirculare executate din cărămidă. Ferestrele ultimului etaj au suferit modificări, iar galeria de lemn de deasupra este de dată mai recentă.

Cele trei nave ale bazilicii sunt despărţite prin arcade semicirculare, de stâlpi dreptunghiulari cu muchiile rotunjite. Navele laterale s-ar părea că păstrează vechile bolţi în cruci, în vreme ce nava centrală are o boltă în stil gotic târziu.

În absida rotundă a navei centrale - altarul - se păstrează atât elemente din arhitectura romanică originală, cum ar fi arcul de triumf semicircular, precum şi partea inferioară a zidurilor absidei; ca şi elemente gotice, cum este bolta pe nervuri.

Elementele decorative ale bisericii din Nou par a fi o reflexie a sculpturilor de la Catedrala Catolică din Alba Iulia.

Către sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul celui de-al XVI-lea, s-au făcut modificări la arhitectura romanică originală, în stil gotic: supraînălţarea corului şi dotarea cu galerie de luptă, construirea sacristiei şi boltirea navei centrale şi a corului. Atunci au fost realizate şi strane în biserică.

În ultima parte a secolului al XV-lea, bisericile catolice au fost prevăzute cu tabernacol, pentru păstrarea Sacramentelor. Acest lucru s-a întâmplat şi la Nou, biserica de aici fiind prevăzută cu o nişă cu coronament semicircular, pe peretele de nord al corului, către sfârşitul secolului al XVI-lea.
Din perioada barocă, biserica din Nou a avut un altar, datat 1723, şi pictat parţial în anul 1868, în prezent el fiind transferat la biserica comunei Roşia, pentru a fi protejat de hoţi. Şi amvonul datează tot din perioada barocă, aşa cum o arată coronamentul, fiind realizat în secolul al XVIII-lea.

Orga barocă pneumatică a fost mutată în 1993 în localitatea Somuşca, din judeţul Bacău. Mobilierul de lemn al bisericii - strane, pupitre şi dulapuri - este simplu, provincial. Clopotele datează din secolul al XIX-lea.

Începutul secolului al XX-lea a adus noi modificări, acoperişul fiind înnoit, din tablă. Noi renovări şi ultimele, se pare, din anii 1970, au înlocuit tabla de pe acoperiş cu ţiglă, ceea ce conferă o notă de autenticitate bazilicii romanice oricum căzute în ruină, după plecarea masivă a saşilor din sat, după 1990.

În modul cum arată acum, cel puţin la exterior, biserica evanghelică de tip romanic din satul Nou nu va mai putea supravieţui îndelung, fără intervenţii şi restaurări serioase. Satul însuşi, deşi foarte pitoresc aşezat, nu mai are strălucirea localităţii săseşti medievale şi moderne. Ca în multe alte sate transilvănene, trecutul se adânceşte tot mai mult în neputinţa, nepăsarea sau uitarea contemporaneităţii concentrate pe alte valori decât cele de odinioară. În curând, biserica de tip romanic de la Nou ar putea fi doar istorie, necum prezent.

Dr. iur. Maria Mihaela Stan