Cartea ca o marfă de contrabandă

După ce în spaţiul public au apărut „reacţii vehemente împotriva noii Legi a timbrului cultural”, conducerea Uniunii Scriitorilor din România (USR) precizează într-un comunicat că această lege este în vigoare încă din anul 1994 (Legea nr. 35 din 6.06.1994). „Taxa de timbru cultural sub formă de timbru literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment, a fost aplicată în toată această perioadă. (...) Dacă toţi editorii ar fi respectat Legea timbrului cultural din 1994, nu ar mai fi fost nevoie de o nouă Lege”.
Aşadar, în România avem nevoie de o lege, pentru a fi respectată... o lege care există deja. Astfel, ar fi înlăturată „orice posibilitate de evaziune fiscală”, spun iniţiatorii proiectului.
Timbrul literar ar constitui în primul rând o formă de a controla tirajul: „Gândiţi-vă că e vorba de un timbru fix cu valoare forfetară de 1 leu, care se pune pe orice carte care costă de la 15-20 de lei în sus până la nu ştiu cât. Prin urmare, el în medie revine absolut nesemnificativ. Problema majoră a editorilor — asta este minciuna şi ţin s-o spun — este că vor să acopere evaziunea fiscală. Nu vor să se controleze câte exemplare vând. Ăsta este adevărul”, declară Nicolae Manolescu, iniţiatorul acestui proiect de lege, citat de Agerpres.

Autorii şi editorii se ceartă, cititorii plătesc!
O taxă forfetară de 1 leu aplicată pe fiecare volum de beletristică echivalează pentru fiecare categorie din lanţul „autor-editor-distribuitor-cititor” cu un alt „pericol”. Autorii susţin că volumele vor fi mai scumpe şi vor fi astfel şi mai puţin vândute, editorii şi distribuitorii afirmă că în realitatea cheltuielile necesare pentru a avea un „timbru literar fizic” lipit pe fiecare volum vor creşte preţul cărţii, iar cititorii sunt cei care se pregătesc să plătească, în condiţiile în care şi aşa statisticile privind cumpărarea de carte sunt dezarmante.

Un timbru care ar afecta o parte importantă a cumpărătorilor de carte
Suceava - Liliana Aghiorghicesei, preşedinta Federaţiei Patronale a IMM Suceava, dar şi administrator al tipografiei „Tipo-Lidana”, susţine că introducerea timbrului cultural ar afecta într-un mod nedorit o parte importantă a cumpărătorilor de carte. „Iniţiatorii proiectului trebuie să se gândească la familiile cu salarii mici. O astfel de taxă nu ar face decât să limiteze, să reducă accesul către carte al unui număr însemnat de doritori în accesarea cuvântului scris. Ar trebui ca cei care au iniţiat acest proiect de lege să se gândească la toate familiile care trăiesc din salarii mici şi au câte doi-trei copii cu vârste şcolare. Cât timp nimeni nu spune care ar fi destinaţia banilor astfel obţinuţi, cred că e obligaţia noastră să apărăm dreptul acelora care încă mai vor să cumpere cărţi în România”, afirmă Liliana Agheorghicesei, adăugând că timbrul cultural i-ar afecta şi pe difuzorii de carte. „Ne-ar afecta şi pe noi, difuzorii de carte, fiindcă ar putea să constituie un motiv de scădere a vânzărilor, dar ar afecta şi un segment important al celor care încă mai intră într-o librărie”, adaugă Liliana Agheorghicesei.

 „Singura eroare este că acest timbru nu trebuie încasat în avans, ci la cumpărarea unei cărţi”

Piatra Neamţ - În judeţul Neamţ nu există edituri mari, ci doar dintre cele de „nişă”, iar cărţile apărute aici, de cele mai multe ori, nu intră în reţelele de distribuţie. Sunt volume plătite chiar de autori pentru a salva un manuscris sau finanţate printr-un proiect, ajungând apoi în biblioteci, în forma unor donaţii. „Acest timbru literar sau cultural funcţionează în toată lumea. Din punctul meu de vedere, singura eroare este că acest timbru nu trebuie încasat în avans, ci la cumpărarea unei cărţi. În rest, nu cred că legea produce neapărat creşterea preţului cărţilor. Ideea este că în România, câţiva editori s-au îmbogăţit nemăsurat pentru că nu există un control al tirajului. Nu există un respect al autorilor, care nu primesc înapoi decât foarte puţin. Ideea timbrului cultural este firească, numai că depinde de modul în care este aplicat”, a spus scriitorul Adrian Alui Gheorghe, directorul Bibliotecii Judeţene „G.T. Kirileanu”.

„Singurul domeniu în care nu se practică taxe a rămas cel al cărţii”

Colectorul acestei taxe este Uniunea Scriitorilor din România (USR), care ar urma să împartă bani autorilor, „conform legii”. „Timbrul literar nu este un motiv pentru a se scumpi cărţile. Din preţul cărţii, echivalentul acestui timbru literar nu ar mai rămâne la editură, ci ar intra într-un fond din care vor primi bani autorii. Editurile plătesc atât cât vor, dacă vor, iar autorul rămâne ultima... găină, e cel mai pedepsit dintre toţi, deşi de la el pleacă o carte. Autorii ar putea primi astfel o sumă de bani, în funcţie de cărţile pe care le publică”, spune criticul literar Ioan Holban, membru al USR – Filiala Iaşi şi director al Teatrului „Luceafărul”.

Subiectul a fost extrapolat, în ultimele zile, ajungându-se până la dezbateri despre biletele la spectacole: „Această lege vizează strict domeniul cărţii, nu şi pe cel al spectacolelor. În cazul biletelor pentru teatru sau operă se plăteşte de mult timp timbru teatral. Pe un bilet de 5 sau 8 lei la Teatrul «Luceafărul», avem cinci taxe. Şi la discotecă plăteşti un bilet în care sunt incluse taxe. Singurul domeniu în care nu se practică taxe a rămas cel al cărţii. Multe edituri plătesc autorii în cărţi. Le dau 20 de exemplare şi cam atât. Asta în cazul în care ei nu merg cu bani de acasă, din pensie, ca să îşi vadă o carte tipărită. Într-un caz fericit, sunt autori care primesc 8 la sută din încasări, dar ei nu au acces la datele contabile ale editurilor, şi nu au de unde să ştie cât li se cuvine de fapt, conform contractului pe care l-au semnat”, a mai spus Ioan Holban.

„Cărţile mele se vând cu timbru literar, a cărui contravaloare merge către USR”
Scriitorul Dan Lucian Teodorovici atrage atenţia asupra situaţiei autorilor care nu sunt membri ai acestei asociaţii de creaţie: „USR vrea mai mulţi bani, fără să aibă o problemă că în felul acesta se vor scumpi cărţile şi va scădea numărul cumpărătorilor, afectându-i astfel direct pe scriitorii care sunt membri ai Uniunii. (...) De ce se merge în continuare pe obligativitatea timbrului literar şi în cazul scriitorilor care nu sunt membri? Eu mă număr printre aceştia: nu am vrut niciodată şi nici n-o să vreau, atât timp cât USR funcţionează pe principiile actuale, să devin membru al acestei Uniuni. Pe de altă parte, cărţile mele se vând cu timbru literar, a cărui contravaloare merge către USR”, semnalează scriitorul ieşean, postarea sa pe reţeaua de socializare Facebook atrăgând numeroase comentarii. „Cărţile mele sunt mai scumpe pentru că USR ia un procent din comercializarea lor. Deci mă afectează măcar prin faptul că, fiind mai scumpe, unii posibili cititori vor ezita să le cumpere. De ce trebuie deci să susţin eu USR, pierzând potenţiali cititori, când această instituţie nu m-a interesat vreodată şi nici nu mă interesează?”, subliniază Lucian Dan Teodorovici, scriitorul fiind şi coordonator al colecţiei „Ego. Proză” de la Editura „Polirom”.

Grupaj coordonat de Gina POPA

Timbrul literar stârneşte râsul la Vaslui!
„E bogăţie mare în România contemporană, aşa că, dacă pâinea e scumpă, rachiul e scump şi el, ţigările au un preţ devastator, de ce să nu fie mai scumpe şi cărţile?! În rest, o veselie generală”, a spus scriitorul Corneliu Bichineţ, autorul a cinci volume publicate.