Despre inocenţa copilăriei şi frica de a nu rămâne singur

 Luni, 27 martie, de la ora 18.00, Florin Irimia va fi, pentru membrii Asociaţiei Studenţilor Jurnalişti, scriitorul lunii martie. Cartea de la care va porni discuţia este „Misterul maşinuţelor chinezeşti”.

 

Ultima săptămână din martie readuce printre listele cu „cărţi de citit” ale ieşenilor cel mai nou volum semnat de Florin Irimia, „Misterul maşinuţelor chinezeşti”, carte ce va sta la baza discuţiilor organizate lunar de către membrii Asociaţiei Studenţilor Jurnalişti (ASJ) din Iaşi. Florin Irimia este desemnat scriitorul lunii martie de către ASJ, iar întâlnirea dintre scriitorul ieşean, public şi proaspăt-lansatul volum va avea loc luni, 27 martie, începând cu ora 18.00, în acelaşi loc sigur, mărturisesc organizatorii, printre cărţi, la Sala „B. P. Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi.

„«Defekt» a început să prindă contur şi maşinuţele chinezeşti au fost, aşa, date la o parte. Mi-am dat seama apoi că, mai mult în pofida voinţei mele, textele astea vor mai mult de la viaţă, iar atunci am început să le acord mai multă importanţă. Am scris cartea asta şi din cauza unei temeri destul de serioasă: că la un moment dat aş uita, nu am să-mi mai pot aminti. Nu mai ştiu, în momentul de faţă, cât este adevăr şi cât este ficţiune din aceste povestiri. Dacă stau să le recitesc, s-ar putea să am impresia că s-au întâmplat”, a mărturisit Florin Irimia la lansarea cărţii de faţă, precizând că scrierea povestirilor a pornit încă dinainte de a scrie romanul de debut – „Defekt”.

„Cartea rămâne una tristă”

Joi, 23 martie, a avut loc lansarea oficială a volumului de „povestiri din copilărie”, despre care Florin Irimia a declarat amuzat că „în proporţie de 50%, cartea rămâne la fel de tristă ca celelalte romane. Mă tem de ziua în care aş putea să scriu o carte veselă”.

Mircea Cărtărescu îl asociază pe Florin Irimia, prin intermediul povestirilor din volum, cu Cezar Paul-Bădescu, mărturisind că povestirile sunt construite cu o naturaleţe şi cu „o lipsă de fasoane literare” care i-au plăcut.

„Florin Irimia îşi retrăieşte, scriind, propria copilărie petrecută în decorul sordid al ultimului deceniu comunist, transmutând viaţa imediată a copilului într-o introspecţie de multe ori dureroasă. Căci nu atât mulţimea de întâmplări comice şi de «faze» pe care autorul şi le aminteşte, povestindu-le cu un talent şi o plăcere evidente, sunt partea cea mai intensă a cărţii, ci căutarea obsedantă a vechilor traume, a crăpăturilor din porţelan, atâta vreme refulate, prin care autorul îşi citeşte, ca-n liniile din palmă, viaţa actuală”, precizează scriitorul Mircea Cărtărescu. În perspectiva acestuia, în cele 40 de povestiri, „Florin Irimia nu caută copilul pierdut, copilăria pierdută, ci, prin ele, se caută pe sine însuşi. O întâmplare de o mare cruzime, cea a descoperirii de către copil a jucăriilor care nu erau pentru el, îl aduce-n lumină pe tată, marele histrion al cărţii, cel care schimbă măşti şi femei ca un prestidigitator. Ei sunt cu adevărat eroii «misterelor» lui Florin Irimia, drama divorţului părinţilor e adevărata miză, de o tristeţe de multe ori insuportabilă, a cărţii sale”.

„Misterul maşinuţelor chinezeşti” este o colecţie de patruzeci de povestiri ce au legătură una cu cealaltă şi tot atâtea episoade din viaţa unui scriitor, nu neapărat cel care şi-a pus numele pe copertă, dar nici foarte diferit de el. Patruzeci de povestiri este un număr care, mărturiseşte scriitorul, se potriveşte cu vârsta la care a terminat de scris cartea şi a vrut să însemneze, cumva, asta.

Larisa LAZĂR