Gheorghe Săulescu – filolog şi poet

Într-o vreme când intelectualii specializaţi şi la un nivel superior erau extrem de puţini, Gheorghe Săulescu a contribuit la crearea unor începuturi serioase de cercetări ştiinţifice în diferite ramurii ale disciplinelor umaniste, îndeosebi în cele ale disciplinelor umaniste, îndeosebi în cele filologice, istorice, didactico-pedagogice şi în cultivarea diferitelor genuri literare mai ales în acelea cu caracter satiric, critic moralizator. Gheorghe Săulescu s-a născut la 4 martie 1798, în Roşieşti din ţinutul Fălciului într-o familie de preoţi cu răzeşii. După absolvirea şcolii primare, a urmat la Şcoala domnească din Iaşi clasele gramaticale şi umanitare (retorica, poezia şi limbile clasice).

Bucurându-se de sprijinul mitropolitului Veniamin Costache, a fost trimis la Academia greacă din insula Chios unde a continuat şi adâncit studiul filozofiei şi al literaturii greceşti (1819-1821). După izbucnirea răscoalei greceşti (1821), Gheorghe Săulescu şi-a întrerupt studiile şi a plecat la Cernăuţi, unde timp de 5 ani a studiai limbile moderne — germana, franceza, italiana, — precum şi latina şi filozofia.
În 1826 s-a întors la Iaşi, şi a participat la reînfiinţarea şcolii de la Trei Ierarhi şi la redeschiderea Seminarului de la Socola. A fost profesor la Academia Mihăileană din Iaşi, unde a predat limba română, istoria universală şi logica. A colaborat la „Albina românească” şi la „Arhiva Albinei”. A publicat în revistele vremii studii de lingvistică, latinizante şi puriste, fiind, în această din urmă privinţă, un precursor al lui Aron Pumnul, precum şi studii de istorie şi folclor.

Gheorghe Săulescu moare la 6 septembrie 1864, după o muncă de 35 de ani, închinată cu pasiune culturii româneşti. A fost înmormântat la biserica din Vladnic, în apropiere de Huşi.
Opera lui Gheorghe Săulescu atinge multe domenii: filologie, istorie, arheologie, literatură. Adept a latiniştilor, a scris „Întâile cunoştinţe de litere şi idei pentru tinerimea şcoalelor începătoare” (1832), apoi „Gramatica românească” (1833-1834) în trei volume. Activitatea de istoric a lui Gheorghe Săulescu se concretizează în lucrarea „Hronologia şi istoria universală prelucrată pe scurt” (1837), manual didactic. El este şi primul nostru arheolog. Efectuând săpături în satul Fiereşti-Covurlui, a fost convins că a descoperit ruinele unei cetăţi romane, publicând drept urmare o „Descriere istorico gheografică a cetăţii Capul-Bovis” (Capul Boului sau Ghertina). Gheorghe Săulescu se integrează literaturii beletristice prin volumul „Fabule în versuri sau poezii alegorice” (1835). Fabulele critică vicii generale, ca beţia şi zgârcenia, falsa judecată revelată. Ca folclorist, Gheorghe Săulescu a adunat descântece, publicate apoi de S. Fl. Marian.