Herta Müller: „Viaţa e una şi scrisul e alta”

 Aşteptată încă de anul trecut la Iaşi, Herta Müller a fost prezentă, ieri, în „Salonul Junimii” de la Casa „Pogor”, gazdă fiind Dan Lungu, directorul Muzeului Literaturii Române Iaşi şi al Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere – FILIT. „Aş fi vrut să pot veni anul trecut, dar am fost bolnavă. Dacă aş fi fost aici, ar fi însemnat că am scăpat de toate neplăcerile”, a spus Herta Müller la întâlnirea cu jurnaliştii.

Scriitoarea germană de origine română, care a primit, în 2009, Premiul Nobel pentru literatură - juriul recunoscându-i astfel meritul de a „descrie cu lirismul ei concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi”-, a respins ideea „celebrităţii”. „Celebritatea nu mă preocupă. Este ceva abstract. Se întâmplă ca reacţie a lucrurilor pe care le-am făcut, nu e la adresa mea. Eu cred că sunt aceeaşi persoană care am fost înainte. N-am niciun motiv să mă schimb”.

Herta Müller a vorbit despre intimitatea scrisului şi despre reconstituirea realităţii prin intermediul cuvintelor. „Lucrurile se reconstituie când scrii. Viaţa e una şi scrisul e alta. Scrisul e ceva cu totul artificial. Să apropii viaţa de limbaj e un act artificial. Trebuie să apropii acea construcţie lingvistică de ceea ce s-a întâmplat în realitate. Realitatea însăşi se schimbă, intri în ea dintr-un alt punct de vedere, se schimbă centrul de greutate, echilibrul lucrurilor. Dacă limbajul nu ar pune atâtea capcane, atunci nu aş vrea să-mi amintesc”, a mai spus Herta Müller, făcând referire la anchetele securităţii şi la ameninţările cu moartea, pe care le primea în ultimii ani ai regimului comunist, chiar când se afla deja la Berlin.

Singurătatea şi solidaritatea, mai exact absenţă celei din urmă, au fost alte subiecte atinse în cadrul acestei întâlniri: „România e o ţară în care am trăit 30 de ani. Bineînţeles că nu e o ţară oarecare pentru mine. Dar nu m-am gândit să-mi fie dor. Am zis doar dacă ăştia m-au dat afară, hai să trântesc şi eu uşa! M-am simţit singură. Am fost lăsată singură şi de colegii de la fabrică, şi de scriitori. Când eşti urmărit, ameninţat, oamenii nu mai ţin legătura cu tine, te evită, se c* pe ei, le este frică. Poate dacă ar fi existat solidaritate, lucrurile ar fi stat altfel. (...) Pentru fiecare sticlă de lapte a trebuit să ne arătăm buletinul. Păi, ce-au făcut cu noi? Şi populaţia a acceptat. Lumea acceptă foarte multe lucruri. Ni s-a furat viaţa şi am acceptat, iar cei care nu au acceptat au rămas singuri”, a mai spus Herta Müller, concluzionând că „nu se întrerupe nimic, lucrurile continuă”.

Cel mai recent volum semnat Herta Müller şi apărut în seria de autor de la Editura Humanitas, „Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine însămi”, a constituit punctul de plecare al dialogului de aseară cu publicul FILIT, în Sala Mare a Teatrului Naţional Iaşi. Aproximativ 800 de persoane au avut privilegiul de a o asculta pe Herta Müller citind cinci pagini din această carte, în debutul întâlnirii moderate de Ernest Wichner şi avându-l ca invitat pe scriitorul Ion Vianu.