Istoricul Dumitru Ciurea

 Urmaş al unei vechi familii de moldoveni legaţi de pământul şi tradiţiile înaintaşilor lor, istoricul Dumitru Ciurea s-a născut în urmă cu 100 de ani, pe 26 iulie 1914 în satul Pîhneşti comuna Arsura, judeţul Vaslui. Terminând studiile liceale la Chişinău, a urmat între 1932 - 1936 cursurile Facultăţii de Litere din Iaşi. La terminarea studiilor universitare, a fost numit asistent la Catedra de Istorie universală şi contemporană de la Universitatea „Al. I. Cuza”. În 1937 a primit bursa pentru Şcoala Română de la Roma (Accademia di Romania).

 Perioada studiilor în capitala Italiei (1937 - 1939) a fost decisivă pentru formarea şi orientarea istoricului. În 1939 şi-a susţinut teza de doctor în litere şi filozofie la Universitatea din Iaşi. Pentru scurt timp (1939 - 1940) asistent şi la Catedra de istorie universală condusă de Gh. I. Brătianu - funcţionând însă în continuare ca asistent şi la Catedra profesorului Andrei Oţetea - şef de lucrări la Muzeul de Antichităţi din Iaşi (1943 - 1945), i s-a încredinţat în 1945 Conferinţa de Istorie universală, iar în 1946 a devenit profesor suplinitor. Din 1949, a lucrat în cadrul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, întâi ca referent ştiinţific, fiind apoi cercetător. În 1964, a fost numit profesor la Institutul Pedagogic din Suceava, unde a lucrat până în 1968. Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi l-a numărat între membrii săi până la pensionare (1980), fiind din 1968 şeful Sectorului de Istorie Universală, iar din 1969 şeful Secţiei de Istorie.
 

 Activitatea ştiinţifică a profesorului Dumitru Ciurea este concretizată în peste 100 de lucrări publicate. Medievist prin excelenţă, a publicat monografia „Moldova sub domnia lui Mihai Sturdza” (1947). De menţionat contribuţia sa la editarea colecţiei „Documente privind istoria României” (seria A, Moldova); a transcris, tradus şi colecţionat sute de documente din depozitele ieşene şi bucureştene. Preocupările în domeniul ştiinţelor auxiliare ale istoriei s-au materializat în mai multe lucrări, începând chiar cu teza de doctorat, urmată de „Observaţii pe marginea documentelor latine româneşti” (1943 - 1945); „Diplomatica latină în Ţările Române. Noi contribuţii” (1971). Cele mai multe dintre lucrările lui Dumitru Ciurea se referă la „Societatea feudală românească. Organizarea şi viaţa ei”. Mai multe contribuţii privesc situaţia internă a Moldovei în vremea lui Ştefan cel Mare sau Vasile Lupu.

Profesorul şi omul de ştiinţă Dumitru Ciurea s-a stins din viaţă pe 28 decembrie 1993, la Iaşi.