La sfat într-o casă de artist la Rostock

Hilmar Zill este un bărbat la patruzeci şi cinci de ani. Pare mai degrabă un sudic. Pigmentul e al bruneţilor arşi de soarele Mediteranei, nu cel blond al nordicilor. Nici temperamentul nu se înscrie în tiparul clasic al neamului său. Îi place să vorbească, fără a fi guraliv, este săritor şi generos, deşi sobru ca toţi cei din Mecklenburg. Hilmar Zill, grafician şi pictor, nu şi-a aşezat lucrările pe pereţii spaţiosului său apartament. Locul acestora, socoteşte artistul, este în atelier sau în sălile de expoziţii. În sufrageria largă, luminată de lumânările care ard în sfeşnice din argint, se lăfăie, pe lângă mobilele cu design modern, funcţionale, dar şi plăcute ochiului, tot felul ele lucruri vechi, de la o maşină de cusut Singer, la fierul de călcat de altădată, cel ce era umplut cu jăratec. Moda retro. Aceste piese, odinioară cu rosturile lor bine stabilite într-o gospodărie, au devenit elemente de decor. Slăbiciunea consoartei, ne lasă gazda să înţelegem. Soţia, a doua, cu câţiva ani buni mai tânără, deşi diferenţa nu e frapantă, reprezintă tipul nordic. Piele albă, sidefată, păr blond, tăiat, dar nu scurt. Împrăştie o melancolie lascivă. Mişcări de tigroaică. Hilmar Zill face îndeosebi grafică publicitară. Desenează timbre, ilustrează cărţi de şcoală.

Atunci când timpul îi îngăduie lucrează şi pentru sufletul lui. E liber-profesionist şi se adaptează cerinţelor. S-a făcut cunoscut ca un ins bătăios şi un profesionist veritabil. De asta artiştii din Rostock l-au ales în fruntea Asociaţiei lor. O misiune onorantă, dar care-i omoară timpul, ne mărturiseşte Zill, fără să se plângă, stăpânit însă de părerea de rău că nu-şi poate duce la capăt, cum ar vrea, proiectele sale de grafică artistică. Va veni o zi, va veni, desigur. El n-o zice ca să arunce acolo o vorbă. E în firea lui de om franc, optimist, încrezător în puterea binelui. Tocmai de asta e plăcut să te bucuri de ospitalitatea lui acasă la dânsul, să bei un pahar de vin cu el, să-l asculţi vorbind cu patos şi lucid, totodată, despre artă, să-i vezi atelierul aflat în vecinătatea sufrageriei, ori să-i admiri nemaipomenitul motan, mare cât un viţel, cu o blană tigrată, lucioasă. În oamenii care iubesc animalele poţi sa ai încredere. Au inimă. Hilmar Zill întăreşte această credinţă prin felul său de a fi.