Olăritul, un meşteşug făcut din pasiune, cu migală

 Parcul Copou este gazda, începând de ieri, a Târgului Naţional de Ceramică „Cucuteni 5000”. Câţiva meşteri olari au împărtăşit tainele acestui meşteşug şi invită oamenii să privească obiectele dincolo de preţ.

 

Ieri a început unul din cele mai longevive târguri din Regiunea de Nord-Est – Târgul Naţional de Ceramică „Cucuteni 5000”. Peste 125 de meşteri olari din România, Republica Moldova şi Ucraina şi-au întins sute de obiecte utilitare ori de decor, în Parcul Copou, aşa cum se obişnuieşte de 35 de ediţii.

Gheorghe Panţîr, venit tocmai din Iurceni, Republica Moldova, spune hotărât că el este singurul meşter olar din satul lui. „Au fost mai mulţi care se ocupau de acest meşteşug, însă cu toţii s-au îndreptat spre meserii mai bănoase, aşa că am rămas singurul din tot satul, deşi cu toţii se folosesc de vase de lut. La intrare în sat este un ulcior mare pe care scrie Iurceni şi de când datează acesta... cine trece pe acolo întreabă de un olar şi toţi ştiu pe cine să recomande”, a povestit Gheorghe Panţîr, care spune că din 2004 nu a mai fost prezent la târg, deşi s-a ocupat în continuare de olărit în Republica Moldova, unde are cele mai multe cereri în acest sens.

Vas rezistent, muncă în plus

Meşterul olar de peste Prut a povestit despre cea mai grea parte a meşteşugului şi a folosit drept exemplu construirea unui castron, la care cea mai grea parte este, spune el, pregătirea lutului. „Trebuie lucrat foarte mult cu el, ca să nu aibă bule de aer. În cazul în care nu îl presezi cum trebuie, la modelare o să se păstreze acele bule de aer ce face castronul mai puţin rezistent. Nu doar că poate crăpa mai repede, ci poate crăpa din senin. Mai este o problemă atunci când curge lichidul din castron ori cel mai bun exemplu e vaza în cazul ăsta... atunci obiectul nu este ars destul. Oalele noastre sunt arse la 1000 de grade Celsius şi rezistă foarte bine la cuptoare”, precizează Gheorghe Panţîr.

Cele spuse de meşter sunt întărite de tânăra Irina Gheorghiţă din Horezu, Vâlcea, care la 14 ani se declară extrem de pasionată de acest meşteşug pe care, surprinzător, l-a preluat de la naşii de botez, şi nu de la părinţi ori bunici, cum au mai mărturisit alţi meşteri. „Prima dată am venit acum trei ani, cu naşul meu, aşa cum am făcut şi acum. Lucrez de mult timp în lut, însă abia acum trei ani am început să construiesc obiecte, care nu durează mult să le faci şi nici nu sunt cine ştie ce complicate. Cel mai greu mi se pare pregătirea lutului, fiindcă dintr-un boţ de lut iese un castronel mic, însă trebuie să-l frămânţi bine ca să nu aibă bule de aer. Apoi, lucrurile sunt mai simple, inclusiv desenatul, fiindcă totul e la mâna imaginaţiei”, a povestit Irina.

Premiile mari şi oamenii entuziasmaţi

Cele două mari premii oferite de organizatorii Târgului Naţional de Ceramică „Cucuteni 5000” au fost distribuite astfel: premiul „Toader Nica”, oferit pentru ceramica utilitară, a fost acordat meşterului Daniel Ifrim din Schitu Stavnic, Voineşti, jud. Iaşi, iar premiul „Ion Diaconu”, oferit pentru ceramica artistică, a fost acordat meşterei Sonia Iacinschi, din Botoşani. Ieri au mai fost acordate alte 15 premii pentru păstrarea tradiţiei ceramicii locale.

Parcul Copou zumzăia de lume ieri la amiază şi, îşi doresc organizatorii, să zumzăie şi în cele două zile rămase la dispoziţie pentru vizitarea târgului şi pentru achiziţionarea obiectelor. O ieşeancă a povestit că vine de mulţi ani la acest târg şi de fiecare dată pleacă acasă cu câte ceva, chiar dacă are sau nu nevoie, întrucât „obiectele sunt bine lucrate, atrag prin simplitate ori prin modele tradiţionale şi sunt şi accesibile ca preţ. Noi trebuie să ne gândim la munca depusă şi resursele utilizate de către meşteri, nu la «e scump, se putea mai ieftin»”.

Larisa LAZĂR