Poetul Dimitrie Anghel

 Dimitrie Anghel este unul din cei mai reprezentativi scriitori români din prima jumătate a secolului trecut, care a îmbogăţit literatura naţională cu elemente noi, de reală superioritate artistică, „Poetul florilor”, cum a fost numit, Dimitrie Anghel s-a născut la 16 iulie 1872, în satul Corneşti, comuna Miroslava, judeţul Iaşi, unde se aflau moşia şi conacul familiei. Şi-a făcut pregătirea şcolară în Iaşi. Ulterior, intrând în posesia unei moşteniri din partea tatălui, poetul îşi îngăduie să trăiască mai mulţi ani în străinătate, cunoscând pe rând Italia şi Franţa.

Începuturile literare ale lui Dimitrie Anghel sunt legate de revista „Contemporanul”, unde în numărul 10 din 1891 publică poeziile „Plânset de grieri” şi „Zâna codrilor de brad”. În 1909, împreună cu Mihail Sadoveanu şi Şt. O. Iosif editează revista „Cumpăna”. Între Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel se leagă o prietenie profundă care, pe planul creaţiei literare, se manifestă într-o colaborare rodnică, în scrierea mai multor lucrări literare comune.

Opera sa poetică afirmă permanenţa naturii, veşnicul proces de reînviere a acesteia. Volumele „În grădină” (1905) şi „Fantezii” (1909) înmănunchează creaţia în versuri a poetului. Lirica lui Dimitrie Anghel se caracterizează prin sensibilitate, fantezie şi eleganţă. În colaborare cu poetul Şt. O. Iosif a scris Caleidoscopul lui A. Mirea şi comedia Cometa. Dimitrie Anghel este şi un strălucit prozator, în care ipostază alcătuieşte un mănunchi de nostalgii ale trecutului, evocări duioase ale locurilor, oamenilor şi faptelor care au întregit existenţa scriitorului, trecând de la anii copilăriei prin cei ai adolescenţei, spre maturitate: „Fantome” (1911), „Oglinda fermecată” (1911), „Steluţa” (1912) şi altele. Volumele „Cireşul lui Lucullus” (1910) şi „Portrete” (1910) semnate împreună cu St. O. Iosif evocă oameni şi întâmplări din viaţa lui Dimitrie Anghel, respirând melancolie străbătută de „fantome” ale trecutului, e o literatură de revelaţie, înscriindu-se prin aceasta în matca tradiţiei moldoveneşti.

Pe 13 noiembrie 1914, printr-un sfârşit tragic, Dimitrie Anghel părăseşte lumea florilor şi miresmelor, atât de dragi lui, şi este înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iaşi.