Stampă veche la Warnemünde

Warnemünde a păstrat ceva din ambianţa rustică a satului pescăresc pe care autorităţile de la Rostock l-au cumpărat 1323 de la Prinţul de Mecklenburg, ca să fondeze o aşezare de pescuit la Marea Baltică şi să deschidă drum spre mările şi oceanele lumii. Negustorii care s-au stabilit aici s-au dovedit atât de întreprinzători că în scurt timp au început să ameninţe prosperitatea şi supremaţia breslelor comerciale şi meşteşugăreşti de la Rostock. A fost nevoie de o intervenţie brutală, de un act ce anula privilegiile acordate şi interzicea practicarea negoţului şi meseriilor la Warnemünde. Doar pescarilor le era îngăduit să-şi vadă mai departe de îndeletnicirea lor.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, casele aşezării se înşirau de-a lungul a două uliţe. Alter Strom era situată chiar pe malul vechiului braţ al fluviului Warnow, unde acostau bărcile şi micile ambarcaţiuni de pescuit. După războiul franco-prusac din 1871, vânturi mai bune au început să bată pentru Warnemünde, ca şi pentru Trawemünde şi celelalte localităţi de pe ţărmurile Mării Baltice şi ale Mării Nordului. Lumea îşi schimba viaţa la acest început de secol. Apăreau obiceiuri noi. Oameni se dedau plăcerilor călătoriei. Se născuse vacanţa. Era vremea băilor, a cazinourilor, a balurilor. Cine avea bani trebuia să-i cheltuiască. Şi era de bon-ton să-i risipească undeva, într-o staţiune de vacanţă.

În această privinţă, Rostockul nu avea nimic de obiectat. Şi apoi drumurile spre o mare neprielnică, precum Baltica, treceau, vrând-nevrând, prin oraşul hanseatic. Lumea râvnea la altceva decât agitaţia zilnică a afacerilor de acasă, chiar dacă, venită la băi, se arunca în vârtejul ruletei, ori în zarva ameţitoare a restaurantelor de lux. După tihna rusticităţii alergaseră oamenii până aici. Warnemünde încetase la sfârşitul secolului trecut să mai fie satul de pescari de odinioară. Construcţiile ridicate aveau însă intimitate, respirau un calm ce domolea zbuciumul mării şi al valurilor neobosite ale Balticii. O lume ireală, coborâtă parcă din poveştile lui Andersen. Atmosfera tihnită s-a păstrat intactă chiar şi atunci când s-au înălţat câţiva giganţi, precum hotelul Neptun. N-au făcut altceva decât să accentueze, prin contrast, patriarhalitatea unei aşezări ca Warnemünde. Nici apariţia şantierelor navale şi a portului modern n-a alterat imaginea de stampă de demult a acestui colţ de la Baltica aidoma unei vechi pendule, ce vesteşte netulburată orele unor vremuri noi, bate ceasurile, jumătăţile, sferturile. Nu face altceva decât să-şi îndeplinească datoria.

Pe Alter Strom, ca totdeauna, lunecă lebede, dormitează mici vase pescăreşti, se usucă mai mult sub vânt decât la soare plasele şi năvoadele. Căsuţele de pe faleză, la parterul cărora sunt prăvălii ochioase, cochete restaurante par nişte casete pentru bijuterii. Cu un cat, cel mult încă unul, acoperişuri în două ape, atingând pământul, căsuţele au o cochetărie feminină. Străzi înguste, dar nu şerpuitoare şi nici întunecoase. Lumina şi liniştea învăluie aceste case ce-s parcă aici de la începutul lumii.

Sursa foto: www.die-warnemuender.de