Suedia – ultimul bal

Aeroportul din Malmö este ca un han de poştă pe drumurile din veacul trecut. Este de bună seamă aici, în această imagine care mă obsedează aproape, un exces de fantezie. Păsările S.A.S.-ului decolează şi aterizează cu o ritmicitate pe care şi-ar dori-o aeroporturi mai mari, cu mai multe pretenţii. Sunt curse spre Copenhaga şi mai ales spre Stoekholm. Operaţiile atât de prelungi şi plictisitoare se sfârşesc aici uimitor de repede. Mai ales pentru cursele interne oamenii vin doar cu câteva clipe mai devreme. Gatt nr. 2 e intrarea pentru cursele internaţionale. Totul se desfăşoară ca într-o coborâre de bob, dar nu cu gesturi precipitate, ci aşezat, tacticos. Micul aeroport rămâne gol. Fetele din sticlă smaraldie de pe la birouri, un fel de carlinge, încep să picotească şi când nu-şi mai pot struni somnul coboară de pe scaune şi dau fuga după o cafea la barul călătorilor. Pe o bancă lângă mine, o suedeză cu un copil bălan care abia mai poate suporta captivitatea aeroportului. Femeia, cu obrazul galben, de tabac, a dat gata un jurnal cu foi multe şi scris mărunt şi acum nu se mai poate stăpâni să nu deschisă aparatul de radio tranzistorizat. În cutia cafenie cuvintele au o rostogolire de grohotiş. Ascultă, zâmbeşte dintr-odată şi obrazul de şofran se aprinde. Zâmbetul împrăştie distanţa de până atunci.

- Parlez-vous francais ?

Surpriză. O pronunţie corectă, dar fără incantaţiile celor din sud. Cuvintele au în ele ceva osos şi sună puţin spart. Aflu că a învăţat limba aceasta, care se vorbeşte tot mai puţin în Suedia, la Lund, cu profesorul Alf Lombard, marele misionar al limbilor romanice în nord. Aceasta îmi dă curaj să-mi continui indiscreţiile. Încerc să aflu geneza zâmbetului de mai înainte. Îmi istoriseşte că a amuzat-o o ştire transmisă de Sverige Radio- difuzion, referitoare la hotărârea guvernului spaniol de a-i lăsa pe teroriştii care au deturnat avionul Stockholm— Goteborg la Malmö, să aleagă între închisorile spaniole şi cele suedeze.

- De bună seamă că vor veni la noi.

- De ce ? întreb nedumerit. Să se întoarcă aici, unde au făcut trăznaia?

Râde surdinizat.

- A, nu ştiaţi. Închisorile noastre sunt foarte originale, domnule. Sâmbătă şi duminică învoire acasă la familie, dacă comportarea a fost bună, dacă nu, poate veni soţul sau soţia. Televizor, radio. Treaba asta costă ceva statul nostru. Despre închisorile spaniole aţi auzit probabil!

Îmi amintesc toată povestea cu deturnarea, de şedinţa nocturnă a guvernului suedez. Acea noapte n-a mai avut probabil încremenirea, tihna nopţilor suedeze. Mă învârtesc prin preajma ghişeelor S.A.S.-ului pentru a mai afla ce s-a întâmplat aici în noaptea de pomină. Cele două funcţionare, care ştiu pe sponci franceza, dau neştiutoare din umeri ca şi cum nu ar fi auzit măcar de istoria asta. Mă aşez din nou pe bancă şi-mi vine în minte un han de poştă din preriile veacului trecut. Îndată însă îmi strunesc fantezia pentru că-mi dau seama că totul s-a desfăşurat aici într-o desăvârșită linişte şi stăpânire de sine. Suedezii nu pot fi alţii nici în asemenea momente de grea cumpănă.

Un apel, o voce care fuge pe sârmă şi face să vibreze membrane. A sosit şi avionul meu. Peste câteva clipe mă voi gândi la călătoria î Suedia la timpul trecut.