Un „Giuseppe Prezzolini al nostru” (I)
Dimensiune font:
Un numărul 7 al „Jurnalului literar”, apărut la Iaşi, în 1939, G. Călinescu , directorul revistei, semna o prezentare intitulată „Doi tineri”. Era vorba de George Ivaşcu şi Al. Piru. Călinescu prevedea că Ivaşcu „va fi un jurnalist în sensul superior, creator, al cuvântului, un animator de idei, un fel de Giuseppe Prezzolini al nostru”. Evoluţia lui George Ivaşcu a confirmat pe deplin previziunea lui Călinescu. Format în climatul epocii interbelice, într-un Iaşi de care se leagă numele şi renumele celor mai mari reviste din cultura noastră – „Dacia literară”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Viaţa Românească” -, George Ivaşcu avea să devină un mare jurnalist şi arhitect de publicaţii.
Decisive în formarea sa, după propria-i mărturisire, au fost trei întâlniri ale tinereţii lui, toate petrecute la Iaşi - cu G. Ibrăileanu, cu Lucreţiu Pătrăşcanu şi, desigur, cu G. Călinescu. Foarte tânăr, a condus în marele centru universitar al României revista „Manifest”, un periodic al studenţilor de stânga, iar la 27 de ani devenea „secundul” lui Călinescu la „Jurnalul literar”. George Ivaşcu va ilustra apoi cu strălucire concepţia lui Ibrăileanu şi a lui Călinescu potrivit căreia o revistă trebuie să fie o construcţie în spirit, un spaţiu de confluenţă a valorilor reprezentative ale istoriei şi culturii naţionale şi universale. „Contemporanul”, seria 1955-1971, serie care îi poartă numele, a constituit puntea de legătură – şi, aş zice, de salvare - între perioada interbelică şi cea de după Al Doilea Război Mondial. În paginile impunătorului săptămânal s-au întâlnit scriitori consacraţi înainte de război, unii intraţi în rândul clasicilor, dar şi tineri aflaţi la începuturi: de la G. Călinescu la Nicolae Manolescu, de la Arghezi, Lucian Blaga, Alexandru Al. Philippide sau Mihail Sadoveanu la Nichita Stănescu şi Ana Blandiana. Ca şi maestrul său, G. Călinescu, care postula în 1939 că „...o revistă chiar săptămânală trebuie să înfrunte cu onoare judecata urmaşilor în bibliotecă”, George Ivaşcu a avut convingerea nestrămutată că un astfel de deziderat presupune o conectare fermă la actualitate, la ideile noi. Iar pentru el, marii scriitori afirmaţi între cele două războaie mondiale, aidoma clasicilor dintotdeauna de altfel, reprezintă actualitatea perpetuă şi cea mai profundă. Or, „Contemporanul”, seria Ivaşcu, revistă de incontestabilă ţinută europeană, a constituit o prestigioasă tribună de la care s-au auzit vocile de aur ale literaturii şi culturii româneşti şi universale. Ce tristeţe şi ce imensă pagubă ar fi însemnat pentru noi, cei care ne aflam în deceniile 6 şi 7 pe băncile şcolii, să fi rămas cu imaginea şi gustul searbăd ale unei literaturi de nivelul celei scrise de „clasicii” momentului, precum A. Toma şi mulţi alţii! Ce şansă să ne întâlnim în fiecare vineri cu verbul lui Arghezi şi cu spiritul proteic al lui G. Călinescu! George Ivaşcu avea luciditatea, echilibrul şi pragmatismul constructorilor temerari şi temeinici, avea tact „poate neaşteptat de la firea lui impulsivă”, cum îl evocă în volumul „Amintiri şi portrete literare” criticul Gabriel Dimisianu, component al echipei redacţionale a „României literare” şi în perioada când revista a fost condusă de Ivaşcu, adică din 1971 până în 1988. Avea, în fine, cultul cuvântului tipărit, intuiţie, dar, mai important, înţelepciunea de a acţiona aşa-zicând din planul al doilea. Scrisorile ce privesc colaborarea lui G. Călinescu la „Contemporanul” atestă pasiunea şi dăruirea celui ce conducea revista, puterea sa de adecvare şi ştiinţa amortizării şocurilor în condiţii social-politice mai degrabă neprielnice şi contradictorii. Punând cu precizie accentele, nuanţând, George Ivaşcu înlătura indispoziţiile, rezolva conflictele, risipea norii. E neîndoios că, dacă cititorul român s-a putut întâlni săptămânal, în „obsedantul deceniu”, cu spiritul călinescian, această şansă o datorează lui George Ivaşcu - „umbra sufletului meu fără de care m-aş simţi stingher”-, cum îi mărturisea marele critic într-o dedicaţie din 7 ianuarie 1961.
Va urma...
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau