Angajaţii, în război cu patronii

Litigiile de muncă aglomerează instanţele de judecată din Iaşi * în cele mai multe dintre procese, angajaţii au câştig de cauză, din simplul motiv că patronii nu respectă legislaţia când vine vorba despre diminuarea drepturilor salariale, penalizări ori chiar demiteri * deşi medierea părea o idee salvatoare, aceasta nu a ajutat prea mult la degrevarea instanţelor de judecată

În ultimul deceniu, volumul de muncă al judecătorilor a crescut în mod constant, creând probleme la care nimeni nu se gândea în anii ’90. Una dintre principalele cauze o reprezintă sutele de litigii de muncă ce se adună pe mesele magistraţilor an de an. De la medici şi drumari, până la agenţi de pază şi sportivi – toată lumea apelează la judecătorii din cadrul Tribunalului Iaşi pentru a-şi soluţiona conflictele la locul de muncă.

Cine câştigă aceste litigii

Şi criza economică din ultimii ani a aglomerat tribunalele din România. Astfel, foştii salariaţi îşi reclamă şefii că i-au concediat abuziv, iar numărul dosarelor cu litigii de muncă este acum de zece ori mai mare decât în 2008, de exemplu. De regulă, angajaţii câştigă aceste procese, dar puţini mai cer şi reîncadrarea pe posturi. Aceştia sunt interesaţi în special de banii pe care i-ar fi luat dacă rămâneau în funcţii. Conform informaţiilor statistice, în trei din patru dosare, foştii angajaţi au câştig de cauză. Pe lângă societăţi comerciale, sunt chemate în faţa instanţei şi instituţii de stat. Specialiştii în Resurse Umane spun că disponibilizările pot fi uşor anulate, deoarece şefii nu respectă până la virgula legislaţia. Deşi ar trebui să se pronunţe în 15 zile de la intrarea procesului pe rol, în avalanşa de dosare, judecătorii de la prima instanţă dau verdictul şi în şase-opt luni.

Medierea, frecţie la un picior de lemn

În urmă cu trei ani, legislaţia a fost modificată, iar medierea a devenit obligatorie înaintea litigiului de muncă propriu-zis. În urma acelei măsuri, judecătorii au sperat la o diminuare a numărului de dosare, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Potrivit actelor normative în vigoare, cel care trebuie să facă primul pas pentru rezolvarea litigiului este reclamantul. În mod normal, acesta ia legătura cu un mediator, care îl citează pe pârât. La prima discuţie, mediatorul le prezintă parţilor avantajele unei înţelegerii înaintea procesului. Chiar dacă un litigiu rezolvat prin mediere se poate termina mult mai repede şi mai ieftin, în majoritatea cazurilor se ajunge tot la instanţă.

Calculele arată că un litigiu rezolvat prin mediere poate dura, în medie, o lună şi jumătate. Încercarea de mediere este obligatorie în cauzele legate de protecţia consumatorului, dreptul familiei, dar şi al litigiilor de muncă sau al celor civile.

Tribunalul Iaşi, „bombardat” cu dosare

În fiecare an, numărul proceselor creşte la instanţele ieşene. Astfel, sute de angajaţi se îndreaptă împotriva angajatorilor în principal la Tribunalul Iaşi.

Numai în acest an, până acum, pe rolul Tribunalului Iaşi au fost înregistrate peste 300 de dosare ce privesc conflictele de muncă. Din cauza supra-aglomerării, aceste litigii pot dura luni bune până la emiterea unei sentinţe. De remarcat că, printre aceste dosare, se regăsesc şi câteva în care chiar magistraţii încearcă să-şi rezolve problemele cu Ministerul Justiţiei.

Medicii şi drumarii, de mână la instanţă

Reprezentanţii medicilor au acţionat recent în judecată Spitalul de Urgenţă „Sfântul Spiridon”. Şefii Sindicatului Camera Medicilor le-au solicitat judecătorilor din cadrul Tribunalului Judeţean, în cadrul unui litigiu de muncă, să oblige unitatea sanitară ieşeană la achitarea unor drepturi salariale către trei angajaţi.

Tot relativ recent, drumarii au decis să apeleze la instanţele de judecată, pentru a-şi obţine drepturile salariale. Astfel, în cadrul unui litigiu de muncă, Sindicatul Drumarilor „Elie Radu” îi reprezintă pe cinci dintre angajaţi împotriva Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri din România (CNADR). Reclamanţii le-au cerut magistraţilor să oblige CNADR la plata unor drepturi băneşti, respectiv sporuri şi daune interese.

Probleme şi la clubul de fotbal

În urmă cu mai bine de un an, despărţirea dintre Clubul Sportiv Municipal Studenţesc (CSMS) Iaşi şi antrenorul Ionuţ Chirilă s-a lăsat cu un proces. După ce reprezentanţii CSMS Iaşi au renunţat la serviciile antrenorului Ionuţ Chirilă, tehnicianul s-a adresat comisiilor abilitate şi a cerut plata sumei de 50.000 de euro, adică valoarea contractului rămas de achitat până la finalul înţelegerii.

Comisia Federală i-a dat câştig de cauză antrenorului, iar gruparea ieşeană nu a atacat decizia. În schimb, ieşenii s-au întors împotriva lui Ionuţ Chirilă pe cale judecătorească, acţionându-l în instanţă şi solicitându-le judecătorilor din cadrul Tribunalului să constate inexistenţa dreptului tehnicianului de a contesta decizia nr. 813, de pe data de 9 octombrie 2014, privind încetarea contractului individual de muncă.

În plus, şefii clubului din dealul Copoului le-au cerut magistraţilor să constate competenţa exclusivă a instanţei respective de a soluţiona orice litigiu izvorât din respectivul contract de muncă, încheiat între CSMS şi Ionuţ Chirilă, dar şi obligarea tehnicianului la plata cheltuielilor de judecată.

„Pe 9 octombrie, CSMS a emis decizia de încetare a contractului de muncă, având în vedere rezultatele nesatisfăcătoare ale echipei de fotbal, dar şi clasarea acesteia pe ultima poziţie a clasamentului Ligii I. De asemenea, hotărârea a fost motivată şi de faptul că obiectivele de performanţă stabilite prin contractul individual de muncă nu au fost duse la îndeplinire de către angajat”, a precizat Florin Prunea, preşedintele executiv al clubului ieşean. În cele din urmă, cele două părţi au ajuns la o înţelegere, renunţând la proces.

Dificultăţi şi la handbal!

O ieşeancă a apelat recent la instanţele de judecată, pentru a-şi recupera salariul de la fostul club de handbal. Ana-Maria Lazăr le-a spus judecătorilor Tribunalului Iaşi că nu a mai fost plătită din luna ianuarie 2015. Conform acesteia, Clubul Sportiv Mureşul, din Târgu Mureş, nu mai are voie să facă transferuri până ce nu-şi achită datoria faţă de ieşeancă.

Ana-Maria Lazăr a precizat că, pe 12 iulie 2014, a încheiat un contract de prestări servicii cu Clubul Sportiv Mureşul. Potrivit contractului respectiv, sportiva ieşeană ar fi trebuit să evolueze pentru clubul din Târgu Mureş în perioada 12 iulie 2014 – 30 iunie 2016. De asemenea, handbalista ar fi trebuit să beneficieze lunar de o indemnizaţie de efort de 1.500 de lei (bani sau hrană / prânz asigurat), precum şi de un salariu de 3.500 de lei, plus alte drepturi (prime de joc etc.).

Numai că, spune reclamanta, în ianuarie 2015, mai-marii echipei au decis de capul lor să taie aceste drepturi, în ciuda contractelor încheiate cu jucătoarele. „Din ianuarie, drepturile cuvenite au fost diminuate substanţial. Explicaţia verbală oferită de reprezentanţii clubului a constat în nemulţumirea faţă de prestaţia echipei. Astfel, indemnizaţia de efort a fost redusă, de la 1.500, la 450 de lei, iar salariul a fost dat doar pe ianuarie 2015, însă, şi atunci, parţial“, a precizat reclamanta în cererea adresată magistraţilor din cadrul Tribunalului Iaşi.

Iniţial, „extrema“ de 25 de ani a trimis clubului o notă scrisă, după care aceasta s-a adresat Comisiei de memorii din cadrul Federaţiei Române de Handbal (FRH). Reprezentanţii Clubului Sportiv Mureşul au mers la FRH şi au susţinut că au redus salariul sportivei cu 40%, însă aceştia nu au prezentat vreo dovadă din care să reiasă că Ana-Maria Lazăr ar fi fost anunţată despre acest lucru.

Sportiva a mai precizat în cererea adresată instanţei de judecată din Iaşi că, pe data de 1 iulie 2015, decizia FRH a rămas definitivă, astfel că ea a devenit liberă de contract. Mai mult, spune handbalista, Clubului Sportiv Mureşul i-au fost blocate transferurile până la achitarea datoriei către ea. Procesul se află în continuare pe rolul Tribunalului Iaşi.

Neînţelegeri la IGS

Mai mulţi angajaţi ai firmei de pază şi protecţie Independent Guard Security (IGS) Company SRL au acţionat recent în judecată societatea. Angajaţii se plâng că, de peste trei luni, nu şi-au mai văzut lefurile, deşi ei au continuat să muncească. Lefurile n-au mai fost achitate din cauza scandalului dintre Ioana Nadolu, apropiata omului de afaceri Elan Schwartzenberg, şi Constantin Adăscăliţei. Politicianul ieşean a spus că a încercat să rezolve problemele angajaţilor, dar a dat vina pe asociata Nadolu.

Unul dintre cei care au acţionat în judecată firma de pază şi protecţie ieşeană este Gheorghe T. Acesta le-a cerut judecătorilor din cadrul Tribunalului Iaşi să oblige IGS la plata sumei de 3.320 de lei, reprezentând salariile din perioada iulie – 15 octombrie 2014. „De asemenea, solicit obligarea societăţii la achitarea impozitului şi a contribuţiilor sociale obligatorii aferente contractului meu de muncă, dar şi a cheltuielilor de judecată cauzate de acest litigiu de muncă“, a precizat Gheorghe T.

Acesta le-a povestit magistraţilor că a fost angajat ca agent de pază pe data de 3 august 2012, iar, potrivit contractului, societatea ar fi trebuit să-i achite salariul pe data de 20 a lunii următoare activităţii prestate. „Angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale privind plata salariilor, deşi am solicitat de mai multe ori acest lucru. Astfel, angajatorul a încălcat prevederile legale din Codul Muncii“, a încheiat reclamantul.

De remarcat este faptul că, pe lângă Tătaru, alţi angajaţi ai IGS au chemat în judecată firma ieşeană, din acelaşi motiv, pe rolul Tribunalului existând mai mult de zece astfel de cereri.

În urmă cu câteva luni, Ioana Nadolu le-a cerut judecătorilor Tribunalului Iaşi să dispună excluderea asociatului Constantin Adăscăliţei din cadrul companiei de pază şi protecţie IGS. Aceasta nu a fost prima oară când Nadolu l-a dat în judecată pe Adăscăliţei. Problemele dintre aceasta şi Adăscăliţei au fost generate de controlul asupra firmei IGS. Ciprian NEDELCU

„Angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale privind plata salariilor, deşi am solicitat de mai multe ori acest lucru” – reclamant