Cărămida de aur a moldovenilor

Fără să ştie sau fără să le pese că ştiu, moldovenii stăpânesc una dintre cele mai trainice tehnici de construcţii din lume. Este vorba despre chirpici, un material de construcţii rezistent, cu ajutorul căruia se pot ridica locuinţe ecologice foarte apreciate în străinătate. Dacă ar şti cum să-şi valorifice priceperea, moldovenii ar putea face bani frumoşi de pe urma tehnologiei de care până nu demult râdea toată lumea

Considerate un simbol al sărăciei, casele din chirpici sau casele „cob”, cum le spun britanicii, ori casele „adobe”, cum este cunoscut termenul în spaţiul mediteranian sau sud-american, sunt o soluţie ieftină şi foarte sănătoasă pentru oricine îşi propune să se mute la ţară ori să-şi construiască o locuinţă în oraşele pline de praf. Construcţiile sunt relativ ieftine, iar materialele sunt aproape gratis. Ai nevoie de apă, lut, paie şi soare. Sigur, dublate de priceperea de a modela cărămizile ecologice, la care bunicii, străbunicii şi toţi înaintaşii lor erau mari meşteri. La fel şi oamenii sărmani care nu au bani de case scumpe.

Cărămida săracului face casa trainică
De când se ştiu, ţăranii vasluieni şi-au construit locuinţe din chirpici şi ceamur. Chirpicul a fost denumit, mai în glumă, mai în serios, cărămida săracului. Pe vremuri, la marginea satelor erau adevărate „făbricuţe” de chirpici. În gospodăriile populaţiei era ceva obişnuit ca în fiecare vară, familia să frământe lutul pentru a mai construi câte o anexă sau pentru a acoperi unele fisuri apărute în pereţii casei. „Am crescut într-o casă de ceamur, făcută din lut şi paie, împletit printre nuiele. Aşa au ridicat-o părinţii mei, apoi a fost extinsă pe măsură ce în familie mai venea câte un membru. Ţin minte că într-un an am făcut clacă, au venit toate rudele să ne ajute. Unul aducea lut cu căruţa, altul căra apă, altul venea cu paie. Noi, bărbaţii, frământam lutul cu picioarele, femeile îl aşezau în formă, iar cei mici aveau grijă să aducă apa. Într-o săptămână a fost gata casa”, am aflat de la moş Ion Cuciureanu, din comuna Ştefan cel Mare (judeţul Vaslui). Casa a fost călduroasă şi foarte rezistentă la cutremure fiindcă materialul din care a fost construită este foarte elastic.
În judeţ, majoritatea caselor sunt ecologice, dar vasluienii nu s-au gândit deloc la acest aspect şi nici nu ştiu cum poate fi exploatat. Ei ştiu doar că este singura soluţie care le permite să aibă o casă fără prea multă cheltuială fiindcă banii sunt puţini în zona de nord-est a ţării.
Cărămizile din lut, descântate de ţigani

Unii dintre cei mai buni chirpicari au fost romii, în urmă cu câţiva ani. Veneau cu şatra şi se aşezau oriunde era nevoie de ei. Mulţi se instalau la marginile satelor şi aveau comenzi de la oameni pentru sute de chirpici. Se spunea chiar şi că făceau descântece ca să oprească ploile, să nu li se strice cărămizile. „Acum vreo câţiva ani se făceau chirpici în Zona Industrială a Vasluiului. Romii care erau stabiliţi acolo aveau o adevărată afacere. Cum ieşeai din Vaslui pe drumul spre Bacău, îi vedeai cum frământau lutul. Aveau materia primă acolo, paie mai luau de pe câmp şi făceau chirpici zi de zi”, a spus vasluianca Mariana Chiper, care şi-a ridicat o casă cu ajutorul „constructorilor” romi. Chiar şi ea a apelat la serviciile lor când şi-a construit o anexă la ţară. „Am plătit 5 lei chirpicul. Era un lucru bun. Oamenii ăia câştigau un ban cinstit şi tu puteai negocia cu ei marfa. Ştiu că nu le-au mai dat voie apoi autorităţile. Au spus că strică imaginea municipiului”, a completat Mariana Chiper.

Străinii ne învaţă să preţuim lutul

La Neamţ, chirpicul este deja un lux, face parte din tendinţele construcţiilor eco. În sate, cei mai mulţi din cei care au revenit din străinătate după ani buni de muncă şi-au ridicat vile somptuoase drept dovadă a bunăstării dobândite peste graniţe. Sunt însă şi români care abia peste hotare au învăţat să preţuiască tradiţiile şi ceea ce este autentic românesc. Tot acolo au văzut că vechile tehnici de construcţie încep să fie din nou puse în practică, materializându-se în locuinţe ecologice, realizate din lemn şi pământ. „Tehnica aceasta a construirii caselor din chirpici este răspândită în zonele joase ale Neamțului. Pereţii erau tencuiţi cu lut şi văruiţi nu numai în scopul obţinerii aspectului plăcut, dar şi obţinerii unui strat protector al materialului de bază”, a explicat dr. Elena Florescu, etnolog. Numărul locuinţelor construite din chirpici a început să scadă după cel de-al doilea război mondial. Schimbarea materialelor folosite în construcţii a determinat şi o modificare vizibilă e elementelor de arhitectură. „După anul 1960, multe tehnici vechi şi tradiţionale de construire ale pereţilor au început să fie abandonate şi înlocuite cu tehnica modernă de zidire din cărămizi sau bolţari. Este cea mai importantă schimbare petrecută în arhitectura populară deoarece pereţii de cărămidă au permis dezvoltarea planului şi a elevaţiei, dar şi apariţia elementelor morfo-structurale şi estetice deosebite faţă de cele tradiţionale”, a completat dr. Elena Florescu, etnolog
Dacă în oraşe foarte rar se mai zăresc astfel de locuinţe, la sate sunt în număr destul de mare, cele mai multe având zeci de ani. Conform statisticilor, la Neamţ aproape jumătate din casele de locuit sunt făcute din chirpici, cu diferite structuri de rezistenţă.
4 case din chirpici
Atâtea s-au construit anul trecut în comuna botoşăneană Pomârla. „Nu ştiu dacă în 2014 va fi vreuna. Chirpicul este un material de construcţii foarte bun pentru zonele neinundabile, care nu au o umezeală mare. Noi am demolat o clădire care avea şi pereţi de cărămidă şi din chirpici. În timp ce la cărămidă a fost uşor, la chirpic am avut de furcă până am reușit să dărâmăm tot”, a precizat primarul Dumitru Chelariu.

La Botoşani, cărămida şi mai ales, BCA-ul au detronat chirpicul din vârful ierarhiei materialelor de construcţii folosite în sate. Dacă în urmă cu 10 ani pe malul apelor vedeai sute de mii de cărămizi din lut puse la uscat, acum au dispărut, lăsând loc paleţilor cu BCA. Trecerea anilor a transformat chirpicul într-un material jenant şi este folosit doar de cei sărmani. În comuna Truşeşti, ultimele case din lut au fost construite în urmă cu doi ani, susţine primarul Mihai Puruhniuc. La fel şi la Hăneşti, unde primarul Costel Matei spune că în 2013 s-au făcut doar 1.000 de chirpici în tot anul. „Nu se mai fac case, ci doar anexe gospodăreşti cel mult. Chirpicul izolează foarte bine, mai bine decât cărămida, dar dacă a prins puţină umezeală, e gata”, a atras atenţia primarul Matei.
Ca reţetă generală, chirpicul fabricat din lut amestecat cu apă, la care se adaugă paie şi bălegar, ca elemente de rezistenţă. Pasta rezultată se toarnă în forme de cărămidă, care sunt lăsate să se usuce la soare. Investiţia mică şi metodologia foarte simplă i-au atras pe foarte mulţi arhitecţi din lume, care au început să militeze pentru casele „eco”. O astfel de casă, ridicată de arhitecta Ileana Mavrodin în apropierea localităţii Sasca Română, a fost inclus în clasamentul mondial Top 10 case „cob” (termenul folosit de către britanici), alături de construcţii din Canada, Marea Britanie, SUA şi Africa de Sud.

 

Casele din materiale naturale oferă un mediu interior benefic pentru sănătate, mai ales dacă pardoseala şi acoperişul sunt realizate tot din materiale naturale. Aceste case „respiră” şi nu conţin substanţe nocive pentru organism, aşa cum se găsesc la fiecare centimetru din construcţiile din materiale „moderne”. Specialiştii în construcţii vorbesc despre vapori emanaţi de vopseaua de pe pereţi, de lacurile care acoperă parchetul şi mobilierul din PAL sau PFL, toate foarte greu de eliminat din interioarele căptuşite cu materiale izolante. Casele de chirpici sunt răcoroase vara şi călduroase iarna. Au şi rezistenţă în timp, multe astfel de construcţii depăşind vechimea de 70-80 de ani, dacă au fost bine întreţinute. Sunt rezistente la cutremure, dar vulnerabile la umezeală, chirpiciul fiind un amestec de lut, paie şi bălegar de cal, modelat şi uscat la soare.

La ultimul recensământ, judeţul Vaslui a fost înregistrat un număr de 166.200 de locuinţe convenţionale. Din total, peste 80% sunt făcute din cărămizi ecologice.

La Neamţ, dintr-un total de 136 926 locuinţe, 60 399 sunt realizate din paiantă și chirpici. Alte 38 000 au pereţii exteriori din lemn și aproximativ 35 000 din zidărie de cărămidă -- Claudiu Harabagiu, adjunctul Direcţiei de Statistică Neamț

„Am ridicat casa acum vreo patru ani. Am avut paiele mele, lut am luat de la marginea satului. Ne-au ajutat rudele, nu am avut constructori sau echipe, aşa cum am văzut pe la alţii. Noi nu avem bani. Am cimentuit-o să reziste şi e foarte bună. Oricum nu mi-aş fi permis să dau zeci de milioane pe o casă din BCA”, a recunoscut Vasile Strat, din Bălteni.

Dosar coordonat de Maura Anghel