CEDO a şters pe jos cu justiţia ieşeană

 Ieşenii sunt de ceva vreme pe listele Curţii Europene a Drepturilor Omului * ei au câştigat şi numeroase procese * magistraţii europeni au constatat numeroase încălcări ale drepturilor omului

 

 De ceva vreme, românii sunt abonaţi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Problemele lor cu autorităţile care par să fi uitat cum au păşit şi ele în viaţă i-au exasperat pe judecătorii CEDO, iar deciziile de condamnare au curs pe bandă rulantă. Ieşenii şi-au luat şi ei partea din dosarele de acest fel, iar speţele ajunse pe mama magistraţilor europeni sunt diverse. De la ieşeni consideraţi infractori la bătrâni care au probleme cu pământul sau cu feţe bisericeşti, toţi au luat calea CEDO.

Confruntarea acuzatorilor
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dictat despăgubiri 2.400 de euro pentru Doru Colac. Fostul patron al restaurantului „Leul de Aur” a fost condamnat la şapte ani de închisoare, pentru că ar fi forţat cinci fete minore să se vândă. Magistraţii europeni au ajuns la concluzia că judecătorii ieşeni au încălcat procedurile referitoare la audierea martorilor. Ei l-au condamnat pe Colac doar pe baza declaraţiilor luate la urmărirea penală: „Articolul 6 din Convenţie consacră principiul potrivit căruia, înainte de condamnarea unui acuzat, toate probele împotriva acestuia trebuie prezentate, în mod obişnuit, în şedinţă publică, în prezenţa acestuia, în scopul dezbaterii contradictorii. Principiul fundamental este acela că un inculpat într-un proces penal ar trebui să aibă posibilitatea efectivă de a contesta probele în acuzare. Sunt posibile excepţii de la acest principiu, dar acestea nu trebuie să încalce dreptul la apărare, care, ca regulă, impune nu numai ca un inculpat să cunoască identitatea acuzatorilor săi, astfel încât să fie în măsură să conteste probitatea şi credibilitatea lor, dar şi ca acuzatul să aibă posibilitatea adecvată şi corespunzătoare de a confrunta şi de a adresa întrebări martorilor în acuzare, fie când martorul dă declaraţia sau într-o etapă ulterioară a procesului”.

Tot despre martori a fost vorba la Diodor V, din Hârlău. Povestea a început în iulie 2002, când Diodor a fost luat la întrebări de poliţist. El bea o bere în autoturismul propriu, parcat în faţa blocului. Agenţii i-au cerut actele, iar mai târziu au spus că Diodor i-ar fi insultat şi bruscat, încercând să părăsească locul incidentului. Bărbatul a fost trimis în judecată pentru conducere fără permis, ultraj şi fals în declaraţii. Varianta oamenilor legii privind scandalul a fost susţinută de cinci martori, dar negată de Diodor.

Tehnici de manipulare

La proces, lucrurile s-au complicat. „Judecătoria Iaşi a citat toţi martorii menţionaţi de procuror în rechizitoriu. S-au prezentat numai doi dintre ei”, au mai spus judecătorii europeni. Nu au fost ascultaţi şi ceilalţi trei martori, fiind doar citite declaraţiile lor din timpul anchetei. Diodor a fost condamnat la 2 ani de închisoare, decizie menţinută de Tribunal şi Curtea de Apel.

CEDO le-a reproşat magistraţilor ieşeni felul cum au procedat: „Nici instanţele, nici reclamantul nu au putut să îi asculte pe martori în timpul interogatoriului, pentru a le aprecia credibilitatea şi valoarea probantă a depoziţiilor lor. Curtea reţine că există un dubiu cu privire la modul în care aceste declaraţii au fost date. În special, observă că toate cele cinci declaraţii au fost scrise de aceeaşi persoană, iar din conţinutul acestora a reieşit că martorii le-au citit şi semnat la final. Susţinerile reclamantului, conform cărora depoziţiile au fost scrise de către agentul A.C., parte implicată în cauză, nu au fost verificate de către instanţe”.

Diodor a cerut daune morale de 250.000 de euro, dar a primit o sumă mult mai mică - 2.500 euro.
Iad conjugal impus de judecători
Divorţul cu năbădăi dintre o ieşeancă şi un preot este acum pe masa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Mihaela M. s-a căsătorit în 1997 şi are doi copii. Femeia a povestit că soţul, deşi purta rasă, era agresiv. „Copiii au fost adesea prezenţi în timpul abuzului şi de multe ori au fost ameninţaţi de către tatăl lor cu violenţă, pălmuiţi, loviţi, inclusiv cu o curea”, se arată în documentele CEDO. Până la urmă, femeia a deschis divorţul şi a plecat de acasă, după ce a fost agresată, cerând în instanţă custodia asupra copiilor. „Cei doi de copii ai reclamantei, care aveau zece şi, respectiv, cinci ani, au fost audiaţi de către instanţă în cadrul unei şedinţe secrete. Ei au menţionat agresivitatea tatălui lor şi şi-au exprimat ferm dorinţa de a trăi împreună cu mama lor. Printr-o decizie pronunţată de Judecătoria Iaşi, autoritatea părintească a fost acordată ambilor părinţi, stabilindu-se totodată ca cei doi copii să trăiască împreună cu mama lor”, au adăugat magistraţii europeni.

Ieşeanca s-a chinuit mult timp să obţină divorţul, deşi avea diverse certificate medicale. În martie 2013, Tribunalul i-a admis apelul şi a permis divorţul din vina comună. Soţul nu s-a lăsat însă cu una cu două şi a făcut recurs. „Recurentul a subliniat că el este preot şi că Statutul Bisericii Ortodoxe Române nu îi va permite să îşi exercite profesia în cazul unui divorţ”, se mai arată în documentele CEDO. Judecătorii Curţii de Apel au arătat-o cu degetul doar pe Mihaela pentru toate şi au interzis divorţul.

Scandalurile au continuat şi în timpul proceselor. În noiembrie 2013, când femeia îşi lua copiii de la şcoală, preotul a insultat-o şi a atacat-o cu un levier. Ieşeanca a depus plângere penală şi a ajuns, alături de copii, într-un centru pentru protecţia victimelor violenţei în familie. „O evaluare psihologică a stabilit impactul negativ pe care episodul violent l-a avut atât asupra copiilor, cât şi asupra reclamantei. S-a observat că cei doi copiii au suferit de frică, furie şi sentimente negative intense. Curtea a admis cererea reclamantei şi a instituit un ordin de protecţie împotriva soţului”, ai adăugat judecătorii europeni.

Mihaela s-a plâns CEDO de încălcarea Convenţiei drepturilor omului prin refuzul de a i se acorda divorţ, o formă de toleranţă faţă de violenţa în familie. Mai mult, judecătorii ieşeni sunt învinuiţi că au vrut să protejeze un agresor, doar fiindcă e preot. Deocamdată, magistraţii CEDO au pus mai multe întrebări legate de refuzul divorţului.

Pentru un pedofil, două măsuri
Cutremurătoare este şi istoria unui tânăr care, când avea şapte ani, a fost victima unui pedofil. A.C. a fost urmărit de la şcoală de un ins care i-a smuls cheia apartamentului, l-a împins înăuntru, l-a lovit, l-a dezbrăcat şi l-a legat. Băiatul a fost supus la raporturi sexuale anale şi orale, după care a fost din nou bătut şi ameninţat cu moartea dacă va spune cuiva ce-a păţit. Abuzurile au continuat luni întregi. „La un moment dat, agresorul a făcut o copie a cheii. În unele cazuri, îl aştepta pe copil înăuntru, alteori a venit cu un câine sau cu alte persoane, inclusiv doi minori. Înainte să plece, de câteva ori a furat mâncare sau bani. Guvernul n-a contestat descrierea faptelor făcută de către petiţionar”, au spus judecătorii CEDO.

În cele din urmă, băiatul le-a povestit calvarul său rudelor. Familia s-a mutat la Bacău şi a cerut ajutorul poliţiştilor. Deşi A.C. l-a identificat pe agresor, iar acesta din urmă a picat testul poligraf, ancheta s-a tărăgănat. Abia după cinci ani de la violuri, cel arătat cu degetul de băiat a fost trimis în judecată, însă magistraţii băcăuani l-au achitat, dând vina pe întârzierea cu care părinţii au anunţat cazul, lipsa probelor şi diferenţele dintre declaraţiile victimei şi cele ale martorilor.

CEDO a ajuns la concluzia că justiţia română s-a făcut de ruşine. „Curtea constată cu îngrijorare că, în ciuda gravităţii acuzaţiilor şi a vulnerabilităţii victimei, investigaţiile nu au început cu promptitudine. Autorităţilor le-au trebuit trei săptămâni de la momentul înregistrării plângerii ca să ceară examinarea medico-legală a victimei şi aproape două luni pentru a interoga suspectul. Investigaţia a durat cinci ani şi plângerile repetate ale reclamanţilor privind durata ei nu au avut succes. La sfârşitul procedurilor, şapte ani după data presupuselor fapte, acuzatul a fost exonerat şi nimic nu indică faptul că autorităţile au încercat să afle dacă altcineva a fost responsabil pentru aceste infracţiuni grave”, au spus magistraţii europeni.

CEDO a sancţionat şi dubla măsură cu care au acţionat autorităţile: „Curtea mai constată că, în timp ce autorităţile au adoptat o atitudine relaxată privind durata investigaţiei, instanţele din România au dat o importanţă majoră faptului că familia victimei nu a raportat imediat cazul poliţiei. Curtea consideră că autorităţile n-au luat în seamă vulnerabilitatea particulară a minorilor, care ar fi putut explica ezitările victimei în raportarea abuzului şi descrierea sa”. În aceste condiţii, judecătorii europeni au dictat despăgubiri de 15.000 de euro.
Acestea sunt doar câteva dintre dosarele ieşenilor la CEDO. Cauze pe rol, dar şi cu verdicte sunt mult mai multe. Şi matematica ar fi mult mai puţin sumbră dacă judecătorii ar mai fi şi traşi la răspundere în România, atunci când calcă strâmb. Aşa, nu ar mai avea impresia că sunt doar zei...

Cristina CZELLER

Probleme şi la împroprietăriri
Constantin Irimia a reclamat în 2003 faptul că, deşi avea împreună cu fraţii săi o sentinţă definitivă şi irevocabilă din 1994, de la Curtea de Apel Iaşi, totuşi nu a fost pus în posesie pentru 8,64 hectare de pământ pe care le revendicase în comuna Stolniceni Prăjescu. Irimia a cerut în total daune de 125.000 de euro, dar printr-o sentinţă de săptămâna trecută, CEDO i-a acordat 23.000 de euro

Alte prevederi CEDO
1. Dreptul la viaţă este protejat.
2. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau condiţii de aservire.
3. Orice persoană are dreptul la libertate şi siguranţă.
4. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil.
5. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
6. Orice persoană are libertatea de gândire, de conştiinţă, religie, exprimare, întrunire paşnică şi asociere.
7. Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi a întemeia o familie.

* * *
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.