Cum ne ajută jocul pe tot parcursul vieţii

Considerat un accesoriu al copilăriei, jocul este, de fapt, o modalitate de a fi mereu în formă * ce-i drept, este vital pentru copii şi îi ajută foarte mult în procesul învăţării, însă are un rol foarte important şi în viaţa adulţilor * dacă oamenii ar face un efort ca să încorporeze mai mult joc în tot ceea ce fac zi de zi cu siguranţă şi-ar îmbunătăţi calitatea relaţiilor cu toţi cei din jur * secretul este renunţarea la tiparele de interacţiune rigidă

Din goana trenului ce sparge ceaţa ce se aşterne uşor peste satele din jurul unui Iaşi plin de zgomot nu vezi mare lucru. Simţi totuşi nerăbdarea cu care sunt aşteptate sărbătorile şi auzi glasurile vesele ale copiilor. Unii repetă colinde, alţii se joacă, alţii bat mingea şi se bucură enorm când nimeresc poarta. Dacă închizi ochii şi-i priveşti cu sufletul parcă le vezi şi chipurile pline de bucurie. La vârsta lor mare lucru nu contează şi-i şi firesc să fie aşa. Grijile sunt ale oamenilor mari, bucuriile ale tuturor doar că adulţii uită că sunt singurele care îi pot face fericiţi. Şi nici nu-ţi trebuie cine ştie ce satisfacţii pentru că ai mereu la îndemână jocul, un instrument care ne poate face oricând viaţa mai frumoasă.

Potrivit psihologilor, jocul este vital pentru copil. Jocul înseamnă explorare (copilul descoperă, observă), este învăţare (află lucruri noi despre sine şi mediul înconjurător), este distracţie (se amuză, râde, sudează relaţia cu partenerii de joacă), este mişcare (aleargă, se caţără, face mişcări ample), este şi exerciţiu (îşi exersează abilităţile intelectuale, motrice, senzoriale, îşi consolidează deprinderile, pune în practică ce a învăţat), este comunicare (învaţă cum să relaţioneze şi să interacţioneze cu cei din jur). „Unul dintre cele mai mari beneficii ale jocului în aer liber este acela că îi dă copilului şansa de a-şi consuma enormele rezerve de energie de care dispune. Un copil care nu se joacă este plictisit, este foarte agitat, devine un pachet de nervi”, este de părere Mihaela Gheran Palade, psiholog clinician specialist.

Care sunt cele mai bune jocuri şi jucării

Dacă i-aţi privit atent pe copii poate aţi observat că ei nu au nevoie de cine ştie ce jucării ca să fie veseli, să se bucure, să fie fericiţi. Este important doar că sunt împreună cu prietenii lor, că primesc şi oferă atenţie, că le este bine să ştie că îi au aproape pe oamenii la care ţin. Jucăriile cele mai bune sunt acele obiecte care îl mobilizează pe copil la o activitate vioaie, care îi stimulează imaginaţia, creativitatea, gândirea, spiritul de observaţia, memoria şi abilităţile dobândite. „Acestea pot fi o simplă bucată de hârtie, un beţişor, o cutie, un capac toate sunt transformate în jucării cu ajutorul imaginaţiei copilului, de multe ori spre disperarea părintelui care investeşte foarte mulţi bani în jucării şi acestea abia sunt atinse de copil. Cu cât o jucărie este mai sofisticată, cu atât redă mai fidel realitatea, cu atât lasă mai puţin loc imaginaţiei copilului şi îi stimulează mai puţin gândirea. Copilul se va plictisi repede de ea şi va cere alta”, a completat Mihaela Gheran Palade.

Evoluţia jocurilor şi a jucăriilor întăreşte afirmaţiile specialistului. Dacă privim retrospectiv, părinţii noştri aveau un anumit tip de jucării, îşi petreceau timpul liber altfel. Noi, la rândul nostru, aveam alte preferinţe, la fel ca şi copiii de astăzi. E şi firesc să fie astfel pentru că ei, copiii, au raportări, ca fiecare dintre noi, la realitatea ce-i înconjoară. Să luăm exemplul jocurilor video ori pe calculator, care îi atrag pe cei mai mulţi. Sau poveştile ori filmele de animaţie. „Sunt frumoase şi poveştile noastre vechi, legendele româneşti, dar, din păcate, nu mai au reprezentare în realitate. Cine i-a văzut pe Pipăruş Petru ori pe Sfarmă-Piatră sau Strâmbă Lemne? Ei sunt doar în cărţi, nu ca şi alţi eroi pe care copiii îi văd în filme”, a oferit o explicaţie Vlad Popescu, editor, iar marketingul asociat filmelor de animaţie îi poate potenţa afirmaţiile. Eroii sunt altfel primiţi atunci când sunt văzuţi, iar jocurile în care apar sunt mult mai apreciate.

Jucăriile inteligente sunt cele care lasă loc gândirii, imaginaţiei şi creativităţii copilului. „Jocul este esenţial în dezvoltarea relaţiei părinte-copil, în înţelegerea şi apropierea de el, în consolidarea încrederii reciproce. Devine astfel un pilon de bază în disciplinarea eficientă a copilului”, a mai punctat Mihaela Gheran Palade.

Când te joci cu copilul tău îl cunoşti, afli ce îi place, ce îşi doreşte, cum este, ce ştie şi ce crede despre tine. Te cunoaşte pentru că îi dai ocazia să intre în contact cu partea de copil din interiorul tău, deveniţi prieteni, se sudează relaţia şi se creează mai multă apropiere între voi. Se consolidează şi actul învăţării, iar părintele are posibilitatea de a-l învăţa ceva şi de a-i forma deprinderi noi. Îi satisface nevoia de atenţie şi de iubire.

Jocul descarcă stresul

Studiile au demonstrat că jocul este crucial pentru dezvoltarea copiilor, dar şi benefic pentru adulţi, indiferent de vârstă. Ne aduce bucurie în viaţă, descarcă stresul, ajută la conectarea cu ceilalţi, menţine relaţiile vii şi puternice, poate ajuta şi la rezolvarea resentimentelor şi neînţelegerilor. „Prin faptul că este distractiv, el poate fi trigger pentru descărcarea endorfinelor (hormonul fericirii -- n.r.). Poate ajuta la funcţionarea creierului şi vorbim de stimularea cognitivă prin şah, jocuri de strategie, poate face munca mai productivă. Dacă oamenii ar face un efort ca să încorporeze mai mult joc în tot ceea ce fac zi de zi cu siguranţă şi-ar îmbunătăţi calitatea relaţiilor cu toţi cei din jur pentru că ar renunţa la tiparele de interacţiune rigidă şi tot ceea ce înseamnă sarcini de adulţi”, a fost de părere psihologul Simona Filip. La adulţi, jocul este un motiv de a uita de unele angajamente ori implicări sociale care pot fi foarte obositoare. Ar putea munci mai mult şi mai relaxat, ar ieşi din tiparele rigide pe care le dezvoltă o dată vârsta şi cu siguranţă şi-ar îmbunătăţi calitatea relaţiilor.

Folosind jocul, fiecare dintre noi ar obţine o stare superioară de bine. De obicei, ne petrecem timpul liber tot aşa cum suntem obişnuiţi să facem zi de zi - stăm la televizor, la calculator ori cu ochii în telefoane şi ne întrebăm de ce copiii fac la fel. Explicaţia este simplă – ei preiau comportamentele celor din jur, inclusiv preferinţele pentru un anume erou, joc ori atitudine. Şi atunci este inutil să ne mai întrebăm de ce fac puţină mişcare, de ce socializează mai greu, de ce au poate dificultăţi de comunicare – pentru că şi adulţii din jurul lor fac la fel! „Jocul este principala formă de învăţare, oferă o explorare activă care construieşte şi întăreşte tipare la nivelul creierului, creşte flexibilitatea şi îmbunătăţeşte potenţialul inovator. Îl ajută pe copil să exploreze, să negocieze conflicte, situaţii, să îşi asume riscuri, să ofere sensuri lumii înconjurătoare”, a mai spus Simona Filip.

Veselia stimulează învăţarea

Cadrele didactice în a căror strategie este inclus jocul au rezultate mult mai bune cu elevii. Cei mici asimilează mult mai uşor informaţiile, devin curioşi şi dornici să exploreze. „Îmi place la şcoală, dar nu în fiecare zi. Cel mai mult mă bucur când doamna învăţătoare ne spune glume, râde cu noi, facem împreună activităţi. Când ne ceartă sau e indiferentă nu-mi place”, a spus Alex, un puşti din clasa a doua de la o şcoală din Iaşi, părerea lui fiind întărită şi de părinţii săi. „Când îi motivează şi clasa este plină de veselie totul merge ca pe roate”, a completat Elena, mama băiatului.

În timp şi jocurile au evoluat, şi jucăriile şi aproape că nu mai poate fi făcută comparaţie cu ceea ce era odată. Singurul lucru care a rămas constant este bucuria jocului, indiferent că implică jucării scumpe, păpuşi şi maşini ajunse vedetă şi în topul preferinţelor celor mici ori deja consacratele jocuri video. Timpul petrecut împreună şi împărtăşirea veseliei sunt mult mai valoroase decât orice jucărie scumpă şi înţelegi mai bine acest lucru dacă îi priveşti pe copiii proveniţi din familii modeste. Nu au nevoie de cine ştie ce accesorii, o minge roasă, pe care şi părinţii lor au avut-o la picior, e suficientă pentru a aduce bucurie, singura stare care poate dizolva orice conflict şi stabili relaţii de durată, dacă le dorim.

Maura ANGHEL

 

„Nu ne oprim din joacă pentru că îmbătrânim; ci îmbătrânim pentru că uităm să ne mai jucăm” - Bernard Shaw

 

„Studiile au arătat că implicarea lor în experienţe calitative de joc îi ajută să îşi dezvolte abilităţile de memorie, să îşi înţeleagă emoţiile, să îşi modeleze comportamentele şi să aibă rezultate la şcoală mai târziu, apoi şi în viaţa adultă” – psiholog Simona Filip