Dependenţa de calculator, boala omului modern

Fascinaţi şi mândri de priceperea cu care se nasc copiii, părinţii le încurajează accesul la calculator, tablete şi alte instrumente digitale * cum să nu fie uimit un părinte născut în anii '70 că un prichindel de câţiva ani mânuieşte mouse-ul ca un expert, învaţă foarte repede cum funcţionează cele mai noi gadgeturi când el a atins primele calculatoare cu emoţie în adolescenţa târzie? * specialiştii vorbesc deja despre dependenţă, care atinge deopotrivă adulţii şi copiii * la Iaşi, psihiatrii încearcă să rezolve dependenţa cu ajutorul poveştilor lui Ion Creangă

Considerat un obiect indispensabil lucrului de zi cu zi, computerul a ajuns să fie un factor nociv pentru sănătate, specialiştii vorbind deja de dependenţă gravă. Jocurile interactive şi imaginile vii creează cu uşurinţă impresia unei realităţi, inducând o stare asemănătoare transei hipnotice. Situaţia este mult mai gravă în cazul copiilor, al căror creier aflat în dezvoltare este uşor atras de lumea ecranelor. În plus, pentru a compensa lipsa de timp şi o posibilă implicare directă a părinţilor, calculatorul sau tableta se deghizează în salvatori.
Cunoscutul medic psihiatru Alexandru Paziuc, din Câmpulung Moldovenesc, atrage atenţia asupra pericolului real la care sunt expuşi cei care nu înţeleg că internetul a fost inventat, printre altele, pentru a facilita comunicarea şi nu pentru a crea o lume virtuală, paralelă cu cea reală, cum se întâmplă tot mai des. „Am avut studenţi care şi-au creat o lume nouă, virtuală. Uitau să se hrănească în lumea reală, uitau să comunice cu cei din jur, nu aveau un comportament firesc în familie, la şcoală”, a declarat Paziuc. Medicul susţine că internautul care-şi creează lumea virtuală şi se desprinde de cea reală poate să sufere de tulburări de personalitate cu caracter antisocial. „În momentul în care sunt despărţit de lumea mea, când cineva mă cheamă la masă, la şcoală, la întâlniri de socializare, nu mai accept cu uşurinţă aceste lucruri, ceea ce creează o tulburare de comportament. După vârsta de 18 ani se transformă într-o tulburare de personalitate cu caracter antisocial. Vin împotriva societăţii care nu-mi convine cum funcţionează. Apropo de jocuri, care sunt extrem de agresive, dezvoltă latura agresivă a individului şi nu o latură care ţine de creativitate”, a spus specialistul.

Internetul, la fel de periculos ca şi alcoolul
Alexandru Paziuc a precizat că, în general, dependenţa de calculator porneşte de la vârste foarte fragede, când copii de doi sau trei ani încep să-şi manifeste interesul faţă de internet, tabletă sau telefon mobil. Părinţii le oferă dispozitivele, iar cei mici accesează jocuri, cântece sau desene animate. „Sigur că nu putem vorbi de dependenţă în cazul copiilor de doi sau trei ani, dar acest comportament generează dependenţă şi pe măsură ce cresc, copiii accesează jocuri pe calculator şi devin dependenţi. Faptul că eu folosesc calculatorul la spital sau mă duc acasă şi îmi verific e-mailul nu înseamnă că sunt dependent de acest lucru, dar dacă mă apuc să mă joc pe calculator asta generează dependenţă. Sunt tineri care după ce vin de la şcoală pun mâna pe calculator sau tabletă şi 6-8 ore nu se mai desprind”, a mai spus Paziuc.
Dependenţa de calculator sau de internet este la fel de periculoasă ca şi cea de jocuri de noroc sau ce de alcool. „Mecanismul dependenţelor este asemănător fie că vorbim despre dependenţa de alcool, droguri şi calculator, mecanismul de producere a acelui supliment care completează viaţa de zi cu zi este acelaşi. Formele de manifestare sunt diferite”, a precizat Paziuc.

Cum se tratează „boala” de calculator
Dacă de la vârste fragede copilul este învăţat cu o regulă a timpului restricţionat ca acces la calculator nu înseamnă că nu-şi doreşte să o încalce. Pentru ca această măsură să nu fie percepută ca „pedeapsă”, este important ca şi timpul părinţilor dedicat copiilor să fie consistent. „Niciun copil nu va renunţa la jocurile video dacă nu va avea motivaţia intrinsecă pentru a desfăşura alte activităţi. Astfel, un program care să includă multe activităţi în aer liber când este posibil, practicarea unui sport sau antrenarea în activităţi comune părinte-copil chiar în casă, distrag cu succes atenţia de la o posibilă frustrare provocată de accesul limitat la calculator. Conform vârstei copilului şi cât mai timpuriu posibil, responsabilizarea lui cu privire la sarcinile pe care le are de îndeplinit înainte de joaca la calculator este cu atât mai uşoară cu cât aceste sarcini sunt şi ele înţelese şi acceptate de el”, a explicat psihoterapeutul ieşean Iulia Cruţ.
Întotdeauna este recomandat să le explicăm copiilor motivele pentru care este nevoie de astfel de restricţii, însă, în cele din urmă, va conta mult modelul pe care îl oferim copilului. Dacă vom încerca să impunem un timp limitat la calculator în timp ce noi înşine le refuzăm timpul nostru stând cu telefonul în mână, probabil că nu vom fi atât de convingători pe cât ne-am dori. „Eu i-am explicat băiatului meu, care este elev în clasa întâi, cât şi cum folosim computerul, dar uite că şi noi, ca părinţi, greşim şi petrecem mult mai multe ore în faţa monitorului, iar cei mici ne copiază”, a spus Elena Popa, mama unui băieţel de şapte ani.
În ţările dezvoltate au fost scrise multe cărţi pe tema dependenţei de calculator, internet şi reţele de socializare. Specialiştii vorbesc despre o reală patologie vizavi de utilizarea nocivă a calculatorului, dar boala are leac. Dependenţa de calculator poate fi combătură într-o primă fază prin consiliere psihologică. „Dacă pacientul îşi menţine dorinţele cu caracter patologic atunci se recomandă tratament psihiatric asociat cu cel de psihoterapie”, a mai spus dr Paziuc.

Singurătatea socială, o formă gravă de maladie comunitară
În Bacău, dependenţa de calculator a elevilor i-a determinat pe dascăli să iniţieze un proiect „Generaţia celui de-al treilea val” prin intermediul căruia să identifice şi modalităţile concrete de sprijinire a copiilor pentru a depăşi această dependenţă, pe lângă sprijinul specialiştilor, al psihologilor, psihiatrilor. Unul din motive le pentru care copiii sunt atraşi de computer este „singurătatea socială”. „Este unul dintre cei mai importanţi factori care au contribuit la destabilizarea sistemului şcolar românesc. A condus, mai întâi, la destrămarea familiei şi a construit un zid de noncomunicare între părinţi şi copii. Asistăm la o prăbuşire a instituţiilor de care depinde însăşi esenţa societăţii – cele care facilitează comunicarea emoţională – ceea ce are drept consecinţă însingurarea individului în sânul comunităţii. Singurătatea socială este o formă gravă de maladie comunitară”, spun iniţiatorii proiectului, care va fi aplicat de către prof. dr. Aura Manuela David (Şcoala „Miron Costin”) Bogdan Alexandru Petrea (Colegiul „V. Alecsandri”), prof. dr. Oana Maria Cucu (inspector şcolar).
Oamenii, inclusiv copiii, încearcă să rezolve această problemă fie achiziţionând diferite animale de casă pentru a le îngriji, fie devenind un consumator constant al surogatului de independenţă pe care-l oferă calculatorul, emisiunile de televiziune şi transformându-se într-un dependent de imagine, fie apelând la suportul înşelător al alcoolului, drogurilor.

Citeşte şi: Cum au distrus comuniştii catedrala de la Hangu

Care ar fi soluţia?
Psihologii, medicii şi cadrele didactice atrag atenţia cu privire la riscurile pe care le prezintă pentru sănătate timpul prea mare petrecut în faţa calculatorului. Deşi sunt conştienţi că micuţii trebuie să ţină pasul cu tot ce e nou şi să ştie cum să lucreze pe calculator, specialiştii apreciază că părinţii trebuie să fie cei care gestionează timpul petrecut de copii în faţa computerului, astfel încât să-şi ferească de probleme copiii. „La rândul nostru, ne petrecem foarte mult timp pe calculator. Internetul nu mai este un moft, este o necesitate şi e greu să menţinem un echilibru între timpul pe care îl alocăm celorlalte preocupări din viaţa noastră şi cel pe care îl dedicăm reţelelor de socializare, navigatului pe Internet. Apare o problemă şi când copilul vrea să stea la calculator. Uneori părinţii, pentru a avea timp mai mult şi pentru a-şi face în linişte treburile, preferă să lase copiii la calculator. Este o atitudine greşită. Calculatorul este bun, le dă copiilor o deschidere spre cunoaştere, dar totul trebuie cu program”, a declarat Gabriela Donea, educatoare din Vaslui.
Specialiştii de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iaşi propun un tratament inedit pentru copiii şi adolescenţii dependenţi de tehnologie, reţelele de socializare virtuale şi jocurile video: terapia cu poveştile lui Creangă. Medicul Andreea Szalontay a declarat că speră să îi determine pe copii să petreacă mai puţin timp în faţa monitoarelor, televizoarelor, jocurilor virtuale şi în reţelele de socializare. Medicul a spus că intenţionează să îi facă pe copii să se întoarcă la „adevărata copilărie”, cu ajutorul poveştilor şi personajelor scriitorului Ion Creangă.
În opinia specialistului, din cauza utilizării excesive a calculatorului, copilăria şi adolescenţa sunt lipsite de multe experienţe considerate a fi esenţiale în evoluţia şi dezvoltarea unui tânăr. Acest fapt determină o mai slabă dezvoltare a abilităţilor de viaţă iar în unele cazuri, chiar inadaptabilitatea la cotidian.
Grupaj coordonat de Maura ANGHEL

 

7.000 de copii şi adolescenţi au ajuns, în 2015, la Compartimentul de Neuropsihiatrie Infantilă din cadrul Institutului de Psihiatrie Socola. Jumătate dintre ei prezentau tulburări emoţionale şi comportamentale din cauza dependenţelor de calculator, jocurilor video, reţelelor de socializare sau alte gadgeturi.

 

„Dependenţa creată de folosirea calculatorului de către copii poate duce la efecte negative pe termen scurt şi lung dacă părinţii nu sesizează şi nu iau nicio măsură pentru a diminua acest impact al utilizării computerului.. Efectele şi riscurile despre care putem vorbi sunt, în afară de obezitate, la copiii care stau mai mult de două ore pe zi la calculator, somn defectuos şi importante probleme de comportament. Sunt mai predispuşi la probleme emoţionale, sociale şi de atenţie, sunt mai agitaţi sau chiar îşi hărţuiesc colegii. De asemenea, performanţa şcolară scade” - Marian Ciuhan, consilier şcolar, Vaslui