Enciclopedia ororilor

În ultima sută de ani, Iaşul a devenit celebru în întreaga lume nu atât prin realizările sale culturale ori industriale, cât prin... criminalii săi. Figurile sinistre ale oraşului celor şapte coline merg cu multe decenii în urmă şi încă apar în listele asasinilor celebri.
„Măcelarul” de pe Wikipedia
Un astfel de personaj este Vasile Tcaciuc, ieşeanul care a trecut, în anii 1930, de la jafuri la crime în serie. Omul, basarabean de origine, a fost arestat pentru faptele mai mărunte, şi abia atunci ororile au ieşit la iveală. Oamenii legii au găsit sub podeaua casei ce-i aparţinuse lui Tcaciuc şase cadavre, după ce câinele noului proprietar a început să dea semne de nelinişte. Bărbatul a săpat şi a făcut sinistra descoperire, dar nici până azi nu se ştie cu exactitate numărul victimelor, acesta fiind aproximat la 26. A fost suficient însă pentru ca site-ul Wikipedia să-l includă pe Tcaciuc în lista criminalilor români. „Măcelarul” îşi făcuse chiar un topor special, care nu-i aluneca din mână şi lovea cu forţă. „Sadismul criminalului întrece orice închipuire. Unul din cadavre a fost aşezat pe vine, îndesat să nu ocupe mult loc”, scria ziarul „Noutatea”. Mărturiile iubitelor lui Tcaciuc l-au făcut să-şi mărturisească faptele, al căror mobil era jaful. În timpul unei reconstituiri, el a încercat să fugă şi a fost împuşcat mortal.
Numele celui care a distrus o şatră, omagiat de galeria stelistă
O faimă sinistră a dobândit un alt ieşean, mânat de răzbunare să verse sângele a zeci de oameni. Numele lui Eugen Grigore este legat de un conflict interetnic izbucnit în anii 1970. Bărbatul era şofer şi, la întoarcerea de la muncă, şi-a găsit nevasta şi cei trei copii morţi, casa răvăşită şi incendiată. Ieşeanul a ajuns la concluzia că vinovaţii erau într-o şatră din apropiere, iar autorităţile nu au făcut arestări. Atunci, Grigore a luat legea în mâinile sale. El a intrat cu camionul, în plină viteză, peste corturi, cai şi căruţe. “Am omorât 24 de oameni, bărbaţi, femei şi copii, iar totul a fost imediat trecut la strict secret de Securitate şi Miliţie, care nu voiau să apară un conflict între ţigani şi români. Toate urmele acestei răzbunări au fost şterse, supravieţuitorii fiind luaţi de acolo şi transportaţi în alte locuri”, povestea Grigore, într-o mărturie citată apoi de scriitorul Traian Tandin.
Condamnat la închisoare pe viaţă, Grigore a primit după Revoluţie o reducere de pedeapsă, la 28 de ani de închisoare, fiind în cele din urmă eliberat. În septembrie 2012, după moartea sa, numele i-a apărut la... un meci de fotbal, galeria Stelei afişând un banner cu textul “Respect Eugen Grigore”.
Ultimul condamnat la moarte
Ultimul ieşean condamnat la moarte şi-a trecut în palmares mai puţine victime, dar istoria tot a fost crâncenă. Vasile Iacob, din Bosia, avea 22 de ani când a ucis trei săteni, pe 11 septembrie 1983. La finalul unui meci de fotbal, tânărul a mai vrut să cumpere vin, dar îi lipseau 5 lei. Atunci s-a gândit să-i viziteze pe fratele şi cumnata bunicilor, Costache şi Maria Putină, de 83, respectiv 73 de ani.
Iacob a intrat în grădina bătrânilor, le-a luat sapa şi toporul, dar când le-a cerut 100 de lei a fost refuzat. „Inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu toporul în regiunea capului şi corpului victimei Putină Costache, care a căzut lângă sobă. Atunci Putină Maria, care era culcată pe pat, s-a ridicat şi l-a prins de haină cu mâna şi l-a muşcat de spate, motiv pentru care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu toporul în regiunea capului”, au spus procurorii. Primele lovituri nu l-au ucis pe Costache, dar Iacob nu s-a dat bătut: „Inculpatul a folosit împotriva victimei un cuţit cu care a aplicat în mod repetat mai multe lovituri în regiunea gâtului. De asemenea, a folosit şi o săpăligă cu care i-a lovit de mai multe ori”.
A treia victimă a fost Anica Azoiţei, sora Mariei, care a venit s-o vadă: „Inculpatul a luat din nou toporul şi a aplicat acesteia mai multe lovituri, despicându-i craniul şi creierul, secţionându-i măduva cervicală şi vasele gâtului”. Asasinul a căutat zadarnic bani şi, până la urmă, a stârnit un incendiu ca să scape de indiciile ce l-ar fi putut trăda. În fine, s-a... culcat, pe malul Jijiei. Când focul a fost observat de săteni, Iacob a venit chiar să ajute la stingerea lui! După crimă, Iacob, care era lăcătuş mecanic, a rămas prin preajma anchetatorilor. El şi-a luat o zi liberă ca să le aducă apă legiştilor şi să ajute ca morţii să fie duşi la biserică. Mai mult, a asistat la înmormântare! Sângele rece dovedit nu l-a ajutat să scape nepedepsit. După trei luni, a fost arestat. Îl dăduseră de gol amprentele de pe sapă, dar şi sângele victimelor de pe pantofi.
A descoperit religia după ce a ucis doi bătrâni
Crimele nu s-au oprit nici în deceniile postdecembriste, doar că posibilitatea condamnării la moartea a dispărut, iar cei trimişi la închisoare pe viaţă au putut fi apoi liberaţi condiţionat. Primul beneficiar al acestor prevederi a fost Valentin Pascariu care, în 1990, a ucis doi bătrâni. Procurorii au spus că Pascariu avea de gând să-i jefuiască pe vecini, iar vieţaşul – că primul a intrat în casa lor fratele său şi, ca să-l scape de bătaie, a dat şi el cu parul. Condamnat în acelaşi an, el a trecut prin puşcăriile din Craiova şi Iaşi, dar a ieşit de pe poarta celui din Botoşani.
În spatele gratiilor, bărbatul a descoperit religia. „M-am născut în vara anului 1968. Copilăria mea nu a fost prea fericită din cauza multor lipsuri, şi mai ales prin pierderea tatălui nostru. În 1990 mi-am încărcat conştiinţa cu două suflete preţioase, povară ce m-a dus până în pragul nebuniei. Pentru o perioadă de aproximativ doi ani şi jumătate, nu am regretat această nelegiuire. Credeam că, prin ceea ce făcusem, nu mai exista iertare pentru mine nici la Dumnezeu. Începusem să am coşmaruri groaznice ce se repetau la început cam o dată pe săptămână, apoi la trei, patru zile, până când au devenit foarte dese şi am apelat la tranchilizante pentru a nu mai dormi. Umblam zi de zi ameţit, sleit de puteri, nedormit. Nu mai ştiu dacă mâncam, dar ştiu că fumam ca un nebun până la două pachete de ţigări pe zi pentru a-mi alunga din tristeţe. Aveam 21 ani când am săvârşit crima, eram un puşti prost, fără tată, crescut doar de mamă, fără a şti care era destinaţia mea în această lume”, mărturisea lui Pascariu, care a ieşit de după gratii în 2011.
Din păcate, e greu de crezut că această adevărată enciclopedie a ororilor se va opri aici, într-o lume în care violenţa face legea. Nu ne rămâne decât să sperăm că paginile sale vor cuprinde cât mai puţin victime, iar pedeapsa criminalilor va fi pe măsura faptelor lor. Ştefana CZELLER

Monstrul din pădure
Câţiva ani după isprăvile lui Pascariu, era rândul lui Viorel Chirilă să şocheze o ţară întreagă. Bărbatul a abuzat şapte copii şi pe unul chiar l-a ucis. Andrei (15 ani) l-a întâlnit pe pedofil în Piaţa Nicolina şi a ajuns în pădure. „După ce l-a violat şi i-a introdus un băţ în anus, inculpatul a plecat. A doua zi s-a întors şi, copilul fiind încă în viaţă, l-a strangulat cu o curea”, au spus anchetatorii.

Copiii asasini
Iaşul n-a dus lipsă nici de copii asasini. Primul a fost Constantin T. care, pe 15 martie 1997, cînd avea doar 14 ani, şi-a ucis prietenul de 11 ani. Inspirat de un film, Constantin a vrut să însceneze răpirea amicului şi să ceară de la părinţi răscumpărare. Băiatul a refuzat însă să stea ascuns 10 zile. Supărat, Constantin l-a atras în subsolul blocului, i-a tras pe faţă o pungă şi l-a strâns de gât. Asasinul a spart becul, a luat punga şi a trimis cererea de răscumpărare... Condamnat la 12 ani şi 6 luni de închisoare, Constantin a ieşit de după gratii în 2009.
În 2005, un alt adolescent, Robert C., a ucis o vecină de opt ani, după ce a vrut să facă sex cu ea. În 2011, un băiat de 17 ani, Silviu T., bolnav psihic, şi-a strangulat şi înjunghiat mama şi bunica. După oribila crimă, a spălat cadavrul celei care i-a dat naştere, apoi a mers la un preot. I-a povestit ce a făcut şi că ar vrea să-şi pună capăt zilelor. Cel din urmă a sunat la 112, iar Silviu a ajuns la spital...

Şi-a distrus familia şi s-a sinucis
Un dublu asasin care şi-a distrus familia s-a pedepsit în cel mai aspru mod cu putinţă. În 2012, fosta ziaristă Maria Guraliuc, devenită profesoară, şi fiica sa de doar cinci luni, Sabina, au fost ucise cu bestialitate de fratele tinerei, George, student la Informatică şi suferind de probleme psihice. Acesta a venit de la casa părinţilor, din Plugari, la apartamentul surorii şi a atacat-o cu cuţitul. Maria a încercat întâi să fugă, apoi să-i ţină piept, dar nu a reuşit. Bebeluşul a fost ucis în patul său. Apoi, George şi-a schimbat hainele pline de sânge, a spălat cuţitul şi a plecat. Căutat frenetic de poliţişti, el a fost găsit mort de un turist, într-o pădure din judeţul Neamţ. George şi-a înfipt cuţitul în piept, dar după a treia lovitură a început să aibă îndoieli şi a vrut să oprească hemoragia...