EXCLUSIV Bordeluri în centrul Iaşului

Odată cu dezincriminarea prostituţiei, perspectiva transformării caselor de toleranţă în afaceri legale pare mai apropiată * ideea are şi adversari, dar şi partizani * prin mâinile proxeneţilor trec acum sume uriaşe, care ar putea fi astfel impozitate * ne-am întoarce astfel la tradiţia antebelică

 

Legalizarea prostituţiei a fost, în ultimii ani, un subiect cu adevărat fierbinte. O primă serie de controverse s-a închis odată cu eliminarea celei mai vechi meserii din lume de pe lista infracţiunilor, prin schimbarea normelor penale. „Persoana care îşi oferă serviciile sexuale nu este mai mult decât o victimă a fenomenului traficului de persoane. Mutarea oprobiului de la persoana racolată la cea care racolează este de natură a ajuta la sancţionarea adevăraţilor vinovaţi pentru extinderea fenomenului prostituţiei. Fapta unei persoane de a se prostitua va fi în continuare sancţionată contravenţional”, au motivat şefii Ministerului Justiţiei.
Controversele, însă, continuă şi azi. Mărul discordiei îl constituie acum oficializarea statutului prostituatelor, care să devină lucrătoare sexuale cu acte în regulă şi să le fie fiscalizate veniturile.

EXCLUSIV Clanurile din Universitatea de Medicină

· Dosare puţine
Până la 1 februarie 2014, când a intrat în vigoare noul Cod Penal, prostituţia aducea între 3 luni şi 3 ani de închisoare. Chiar şi atunci însă, dosarele finalizate cu trimiteri în judecată se puteau număra, în cel mai bun caz, pe degete. „În 2013 şi cu finalizare în 2014 au fost 24 de dosare pentru prostituţie, dar nu a fost emis niciun rechizitoriu. În 6 dosare s-au aplicat amenzi administrative cuprinse între 500 şi 1.000 de lei, în altele s-au dat soluţii de neîncepere a urmăririi penale sau au fost declinate la DIICOT. În general, au fost fapte izolate, de exemplu o persoană surprindă cu un singur client”, a precizat Iulian Iftode, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.

· O prostituată ieşeancă a ajuns vedetă în Anglia
Chiar şi când dosarele au ajuns în instanţă, pedepsele au fost în general de câteva luni de închisoare cu suspendare. După gratii a ajuns totuşi o femeie de moravuri uşoare care a făcut Iaşul de ruşine în Anglia. Monica Ghinga a reuşit să păcălească, în 2008, doi ziarişti de la Daily Mail. Aceştia veniseră în Iaşi pentru a demonstra că pot cumpăra o minoră inocentă, pe care să o ducă la produs în Londra. După ce a primit de la reporteri 800 de euro şi a apărut reportajul, s-a dovedit că „minora” era Ghinga. Femeia a ajuns atunci într-un centru de protecţie a victimelor traficului de persoane, dar nu a rezistat mai mult de câteva zile.
Mai apoi, ea a fost prinsă în apropierea benzinăriei Mol din Podu de Piatră, în maşină cu un executor judecătoresc, după care a mai fost prinsă pe picior greşit de trei ori. Ea a primit 7 luni de puşcărie, iar acum riscă doar amenzi contravenţionale. Procurorii le pot întocmi dosare penale numai proxeneţilor.

· Pro...
Pasul următor ar fi permiterea funcţionării bordelurilor, idee care are şi partizani. „Această măsură ar stopa agresiunile asupra practicantelor sexului comercial, deci şi cheltuielile cu îngrijirea lor. Tinerele ar avea asigurare medicală, ar fi controlate periodic, iar astfel s-ar ţine sub control şi bolile cu transmitere sexuală, pentru că, să fim sinceri, legal ori nu, prostituatele au avut întotdeauna clienţi. Mai bine într-o casă, în condiţii decente, decât în boscheţi sau cabina unui TIR! În plus, femeile respective ar plăti impozite şi astfel ar creşte veniturile la buget. La bătrâneţe, ele ar primi o pensie, în loc să devină proxenete pentru a supravieţui”, ne-a declarat un avocat care a dorit să-şi păstreze anonimatul.

A existat şi o petiţie online pe această temă. „Iniţiativa oferă, pe lângă sporirea controlului bolilor cu transmitere sexuală şi SIDA, protecţie socială persoanelor care practică prostituţia şi protecţia societăţii faţă de o serie de fapte reprobabile, conexe prostituţiei: proxenetismul, traficul de persoane, pedofilia, agresiunile fizice, violurile, evaziunea fiscală, consumul de droguri şi altele”, se arată în petiţie.

· ... şi contra
Alţii însă nici nu vor să audă de reînvierea tradiţiei de la 1900. „Prostituţia, legalizată sau nu, aduce cu sine sclavie, abuz şi exploatare sexuală, inegalitate între sexe, abuz sexual asupra copiilor, criminalitate organizată, degradarea femeilor la stadiul de obiect sexual şi multe alte rele care contravin interesului general al societăţii şi interesului individual al persoanei. Prostituţia legalizată funcţionează ca o mască pentru sclavie. O sclavie modernă, cu contract, dar tot sclavie în esenţă, din moment ce răpeşte libertatea unor oameni. Legiferarea instituţiei bordelului constituie una dintre cele mai perfide şi eficace strategii pentru a submina existenţa unui stat”, este mesajul transmis de Coaliţia pentru Familie şi Constituţie.

Sfârşit tragic pentru o veterană
Că prostituţia e o meserie riscantă o dovedeşte sfârşitul „veteranei” Loredana Giumurtu. În februarie 2011, trupul ei, pe jumătate dezbrăcat, a fost descoperit într-un canal de pe strada Săulescu, în apropierea unui imobil aflat în construcţie. Femeia fusese sugrumată cu o curea. Anchetatorii l-au avut drept suspect pe Alexandru Vieru, paznicul clădirii respective, care locuia chiar în spaţiul viitorului garaj, într-o rulotă. El a negat orice amestec în moartea ei, apoi... s-a sinucis, în timp ce anchetatorii discutau cu proprietarul clădirii. Vieru s-a spânzurat cu o şufă de alpinism legată de un schelet metalic pentru plăcile de rigips. Trupul a fost descoperit chiar de poliţişti.

· Sume uriaşe câştigate de proxeneţi
Dincolo de controversele morale, sumele pe care le-ar putea câştiga statul de pe urma tinerelor focoase sunt imense. Numai de la un singur clan de proxeneţi, judecătorii ieşeni au confiscat milioane de lei! Cristina, Maricel şi Ionel Moloman, Ecaterina Avădăni, Alexandru Teodorescu, Maria Florescu şi George Căpitanu acţionau la ordinele Iolandei Simionică. Gruparea a racolat circa 50 de tinere din Iaşi, Vaslui şi Botoşani, care au fost trimise la produs la Roma. Traficanţii de carne vie câştigau de pe urma fetelor şi 1.000 de euro pe zi. Ele ajungeau să se ofere pe Via Salaria din capitala Italiei, după ce li se promiseseră locuri de muncă în hoteluri, ca menajere, ori în localuri de lux. Ca să nu poată fugi, membrii reţelei le luau paşapoartele. Cu banii câştigaţi pe căi oculte, traficanţii şi-au cumpărat vile şi terenuri la ţară, dar şi apartamente în Iaşi sau bijuterii. Magistraţii i-au condamnat la pedepse între 5 şi 8 ani şi le-au confiscat 1.027.578 de euro, 1.251.900 de lei şi 10 franci elveţieni.

Dincolo de argumente morale şi de politici sociale, până la urmă, probabil controversa va fi decisă de foamea de bani a bugetului. Dacă aceasta va creşte, prostituatele ar putea intra în rândul „femeilor cinstite”. Ceea ce, până la urmă, nu ar fi aşa de rău. Ştefana CZELLER

200 de lei plăteau clienţii, în cazul unei reţele destructurate de DIICOT, pentru un raport sexual normal, iar 25 de lei/oră - pentru un show lesby

* * *
În 2014, la Iaşi poliţiştii au aplicat 1.748 de amenzi pentru prostituţie. Monica Ghinga adunase la un moment dat amenzi de circa 860.000 de lei

* * *
§ Puţină istorie
În secolul al XVIII-lea, conform memorialistului Ion Mitican, circa 80 de femei uşoare au fost pedepsite cu închisoare „îndelungată” la biserica Mitropolia Veche, colţ cu actuala stradă Colonel Langa, în capătul căreia se afla una dintre cele mai vestite case cu felinar roşu. Femeile erau iertate dacă se pocăiau ori erau cerute de neveste. Altfel, „spre a se deprinde cu munca şi să petreacă vremea mai uşor, doamna le trimitea fuioare pentru tors, pâine, apă şi lumânări ca să nu stea pe întuneric şi probabil cantaridă, ca să se vindece de bolile ruşinoase”.
§ La final de secol XIX, şi din cauza exploziei sifilisului, prostituţia a devenit legală. S-au întocmit regulamente, prin care la secţiile erau registre - pentru înscrierea tuturor caselor de prostituţie şi pentru înregistrarea tuturor femeilor, cu numele, vârsta, locul naşterii, adresa, categoria din care făcea parte şi numărul condicuţei. Ce mai spunea un astfel de regulament:
§ * Bărbaţii nu sunt liberi să deschidă case de prostituţie.
* Case de prostituţie nu se vor deschide în vecinătatea bisericilor şi şcolilor, a grădiniţelor publice, în hoteluri, birturi şi cârciumi.
* Femeile publice vor fi supuse la o vizită medicală regulată în fiecare săptămână.
* În fiecare cameră a stabilimentului şi în locuinţa femeilor de clasa I şi III se vor afla totdeauna câte un lighean, două vase cu apa curată, săpun şi doua prosoape curate pentru trebuinţa bărbaţilor.
* Este oprit femeilor prostituate de a şedea la ferestrele caselor deschise.
* Este oprit femeilor prostituate de a umbla prin stradă îmbrăcate indecent.
În 1927, în România erau circa 12.000 de femei uşoare cu condicuţă, care câştigau cam cât un avocat – 6.000-7.000 de lei/lună.

* * *
§ Ce se întâmplă în Europa
Ţări unde prostituţia nu e infracţiune: Olanda, Germania, Belgia, Austria, Danemarca, Suedia, Spania, Anglia;
Ţări unde e interzisă: Italia, Irlanda, Luxemburg;
Ţări în care nu e impozitată: Spania, Danemarca.