Fantoma Securităţii

Când vine vorba despre deceniile comuniste, cei mai mulţi ieşeni îşi aduc aminte de cozile la alimente, programul scurt de la televizor, ieşirile la iarbă verde de 1 mai, bancurile cu Bulă şi nesfârşitele cuvântări ale „tovarăşului”. Securitatea este, poate, mai rar pomenită, deşi a fost o prezenţă constanţă în viaţa Epocii de aur. Unii au cunoscut-o doar din auzite, alţii însă au avut contact direct cu ofiţerii temutei structuri, aflându-se însă de părţi diferite ale baricadei. Chiar şi după momentul decembrie 1989, controversele au continuat, implicând diverse autorităţi postdecembriste.
Liste de turnători
În timpul regimului comunist, au fost destui indivizi care, siliţi de împrejurări sau din avânt „patriotic”, au oferit informaţii Securităţii. Unii nu au putut spune mare lucru, aşa că ofiţerii au renunţat la ei. Alţii însă au fost consideraţi valoroşi, iar rapoartele li s-au tot adunat. Aceleaşi rapoarte au ajuns, după 1989, la Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, care a cerut declararea lor drept colaboratori. Au intrat în această categorie şi VIP-uri ale Iaşului – primari, scriitori, judecători...
Pe lista neagră a fost trecut numele lui Mihail Iacob, fost gospodar şef postrevoluţionar la Stolniceni Prăjescu. Lucrătorii CNSAS au descoperit că acesta turna sub pseudonimul Mişu, având semnat un angajament din 1987. Printre altele, Iacob a informat că un ins vinde din lucrurile rămase de la mama sa, care pleacă în America, dar şi că respectivul este sătul de traiul în România. În plus, el a dat note informative despre preotul din comună, care ar fi avut o comportare suspectă, prin legăturile cu unii emisari ai cultului lipovenesc. Iacob s-a apărat susţinând că “în calitatea sa oficială de şef de fermă CAP, avea obligaţia de a semnala aspectele negative şi eventualele nereguli cu consecinţe deosebite pentru economia naţională şi avuţia statului”, dar nu a creat prejudicii sătenilor.
Concluzia magistraţilor bucureşteni a fost însă alta. „Pârâtul a furnizat informaţii legate de viaţa personală a numitului şi despre împrejurarea că acesta influenţează copiii din sat şi pe părinţii acestora să frecventeze obiceiurile bisericeşti, sustrăgându-i în acest fel de la cursurile şcolare şi provocând mari dereglări în sistemul educaţional. De asemenea, pârâtul a furnizat informaţii despre poziţia unor persoane din satul Brăeşti. În aceste condiţii, nu poate fi reţinută apărarea pârâtului, în sensul că a furnizat doar informaţii care vizau aspecte ilegale, nereguli şi stări de pericol potenţial cu consecinţe neprevăzute pentru economia naţională. În realitate, informaţiile furnizate de pârât se refereau la atitudini potrivnice regimului comunist”, au spus judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, care l-au declarat colaborator al Securităţii.
Una caldă, alta rece
Şi judecătorul Petru Ciubotariu a primit acelaşi verdict. Magistratul a fost chiar preşedinte al Secţiei Penale a Curţii de Apel, funcţie din care şi-a dat demisia în 2008, când organismul de studiere a arhivelor Securităţii a sesizat judecătorii în privinţa activităţii sale din vremea lui Ceauşescu. El a fost informator, colaborator şi apoi persoană de sprijin. Lucrătorii CNSAS au stabilit că Petru Ciubotariu, recrutat în 1980, a furnizat informaţii „în scopul supravegherii informative a elementelor suspecte” din satul Drăguşeni, unde s-a născut şi a lucrat o vreme în învăţământ.
Sub pseudonimul Spirache, magistratul a dat note informative despre membrilor CAP Drăguşeni. „Cu privire la starea de spirit a membrilor CAP, vă informez că majoritatea sunt nemulţumiţi cu privire la remunerarea în bani care întârzie, comparativ cu alte cooperative din jur”, se arată într-o astfel de notă. Ofiţerii de Securitate i-au cerut lui Spirache să discute în continuare cu sătenii şi să facă o listă cu cei ce vorbesc negativ despre organele de partid şi de stat. Într-o altă notă, era pârât un sătean că a făcut scandal la bufet, dar Spirache a dat şi date din registrele privind încadrarea şcolilor din judeţul Vaslui. Colaborarea sa cu Securitatea a continuat până la revoluţie, în total Petru Ciubotariu oferind zece note informative. Nu e de mirare deci că munca sa a fost considerată „utilă”. În schimb, procurorul ieşean Mircea Borş, despre care CNSAS a susţinut că ar fi oferit Securităţii date când era învăţător, sub pseudonimul Rebeca, nu a fost declarat de judecători colaborator al Securităţii.
Disidenţii au cerut plata suferinţei
La polul opus, Iaşul nu a dus lipsă nici de disidenţi. După 1989, unii dintre aceştia au pornit lupta în instanţă pentru a li se recunoaşte suferinţele, dar şi pentru a primi compensaţii băneşti. Cel mai cunoscut nume rămâne cel al lui Alexandru Tacu, semnatar al unei declaraţii difuzate la Radio România Liberă. Acesta a fost arestat prima dată în iunie 1948, când avea 17 ani, pentru că a cântat imnul regalist. Perioada aprilie 1952 - februarie 1955, ieşeanul a petrecut-o în închisoare, fiindcă a refuzat să depună jurământul militar. Ieşit de după gratii, el a reuşit cu greu să-şi întreţină soţia şi copiii, săpând fântâni pe Valea Trotuşului, culegând fructe de pădure, lucrând ocazional în construcţii sau ca vidanjor. Din 23 martie 1983, familia sa a fost urmărită pas cu pas de Securitate, iar Alexandru Tacu s-a declarat în repetate rânduri convins că decesul misterios al fiului său, Mălin, care a murit la doar 17 ani, după toate aparenţele otrăvit, este opera Securităţii, fiind urmarea eforturilor capului familiei de a obţine azil politic în SUA. Alexandru Tacu a primit daune de 100.000 de euro de la instanţele româneşti, după care a făcut plângere la CEDO. El a solicitat judecătorilor europeni daune morale de 3 milioane de euro.
Şi soţia şi fiica sa au cerut să fie declarate disidente. „Atitudinea familiei Tacu faţă de dictatura totalitară s-a menţinut intransigentă fără întrerupere şi fără compromisuri. Între familia Tacu şi regimul comunist adversităţile s-au fortificat în ziduri ostile la care am fost puşi cu mâinile goale, iar ei - cu degetul pe trăgaci. Tot ce mărturisim în faţa instanţei sunt fragmente din viaţă trăite cu groază, cu chipul morţii pe retină. Nu s-a mai pomenit în România ca unui copil de 13 ani, Alina Tacu, să-i deschizi dosar de urmărire informativă şi să fie considerată un pericol social major”, le-au spus acestea judecătorilor.
„Mica revoluţie” de la Iaşi, motiv de scandal
Meandrele revoluţiei au fost şi ele motiv de scandal. Spiritele s-au aprins, în literatură şi în instanţă, din cauza acţiunii urnite, pe 13 decembrie 1989, de un grup de ieşeni care au chemat oamenii la miting. Ei au pus în cutiile poştale manifeste şi au chemat oamenii a doua zi, la ora 16, în Piaţa Unirii. Iniţiativa le-a aparţinut economistului Ştefan Prutianu, scriitorului Cassian Maria Spiridon, inginerilor Vasile Vicol şi Ionel Săcăleanu care formaseră, cu câteva luni înainte, Frontul Popular Român. La FPR s-au raliat juristul Valentin Odobescu, maistrul Titi Iacob, Emilian şi Vasile Stoica. Vestea mitingului a ajuns însă şi la Securitate, printr-un turnător de la CUG. Pe 14 decembrie, piaţa s-a umplut de trupe, nimeni n-a mai protestat, iar complotiştii au fost ridicaţi. Vasile Vicol, care ar fi trebuit să tragă clopotele de la Mănăstirea Golia, a fost săltat primul, urmat de Ştefan Prutianu, Cassian Maria Spiridon şi Titi Iacob.
Iaşul a scăpat astfel de vărsare de sânge, iar după câteva zile de bătăi, odată cu doborârea Ceauşeştilor, revoluţionarii fără glorie au fost eliberaţi. Scandalul s-a declanşat însă după ce Cassian Maria Spiridon şi Gheorghe Florescu au publicat volumul „Iaşi decembrie 1989, începutul revoluţiei române?”. Alexandru Tacu i-a răspuns cu „Revoluţia la negru. Iaşi, 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române? O fraudă!” De la polemici literare şi jurnalistice, s-a ajuns la proces. Cassian Maria Spiridon şi Asociaţia „14 decembrie 1989” au cerut interzicerea distribuirii cărţii lui Alexandru Tacu, dar şi daune morale de câte 150.000 de lei pentru afirmaţii denigratoare.
Judecătorii s-au spălat pe mâini în problema istorică a „seriozităţii” revoluţiei: „Instanţa nu-şi propune să stabilească adevărul istoric cu privire la evenimentele din 14 decembrie 1989 de la Iaşi pentru a verifica dacă afirmaţiile părţilor referitoare la aceste evenimente sunt reale”. Magistraţii au dat verdictul pornind de la alte considerente. „Evenimentele din 14 decembrie 1989 de la Iaşi, care ar fi putut marca începutul revoluţiei române, sunt, categoric, un subiect de interes public. Asociindu-şi imaginea cu acest subiect de interes public, reclamaţii s-au expus polemicii. Din analiza cărţii publicate de dl Tacu rezultă că limbajul persiflator, acid, exaltat reprezintă o constantă în volumul în discuţie, care atinge apogeul în paginile în care autorul încearcă să demonstreze că scena interogatoriului la care a fost supus reclamantul nu ar reflecta adevărul. Or, tocmai această constanţă în exprimarea acidă a pârâtului face ca elementele vexatorii reproduse de reclamant în cuprinsul acţiunii să-şi dilueze din severitate atunci când sunt privite şi raportate la ansamblul cărţii”, au concluzionat magistraţii Judecătoriei, care au respins acţiunea.
Iată cum, la decenii de la momentul anihilării regimului comunist, fantoma Securităţii continuă să bântuie ieşenii. Poate, scandalurile se vor sfârşi abia când extazul şi agonia acelor zile vor rămâne doar în cărţile de istorie. Ştefana CZELLER

„A sosit ceasul descătuşării noastre. Să punem capăt foamei, frigului, fricii şi întunericului care ne stăpâneşte de 25 de ani. Să punem capăt terorii dezlănţuite de dictatura ceauşistă care a adus poporul întreg în pragul deznădejdii. Am rămas ultima ţară din Europa în care mai persistă coşmarul stalinist amplificat de către o conducere incompetentă şi răuvoitoare. Să arătăm că noi cei din urmă vom fi cei dintâi. Stă în puterea noastră şi numai a noastră să ne eliberăm de cel mai odios jug pe care l-a avut vreodată ţara noastră” – manifestul micii revoluţii

”Pe chipul inocent al dulcelui târg nu a zvâcnit un neg de revoltă împotriva dictaturii totalitare” – Alexandru Tacu

„Mijloacele de convingere ale celor arestaţi au fost bătaia cu bastonul la tălpi şi pe braţe” – Caietele Revoluţiei, despre anchetarea complotiştilor de la Iaşi

Cercetătorul Mihai Burcea, fost angajat al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, a dat publicităţii o listă cu foşti torţionari ai Securităţii din lotul Vişinescu. Aceasta cuprinde şi ieşeni. Printre ei se numără locotenentul major Vasile Anton Băsescu, care a lucrat la Colonia de muncă Borzeşti, Secţia Seregari din Penitenciarul Iaşi, dar şi la Rahova şi alte colonii de muncă. La Chilia Veche, el ar fi obişnuit să scoată noaptea deţinuţii din barăci pentru a-i ancheta. A fost trecut în rezervă în august 1961. Lista a fost însă contestată de conducerea institutului.