Oraşul cu cea mai proastă canalizare EXCLUSIV

Costurile exorbitante pe care le-ar presupune înlocuirea totală a reţelei de canalizare din Iaşi îi determină pe edili să accepte situaţia de a se „apăra” împotriva ploilor torenţiale cu conducte vechi de 80 de ani! Pe principiul că neajunsurile apar doar în momentul în care se înregistrează un volum mare de precipitaţii într-un interval de timp redus, autorităţile evită să rezolve o problemă care tinde să se acutizeze de la an la an, spre disperarea ieşenilor, nevoiţi să înoate, la propriu, pe străzile din oraş...

Iaşul a fost şi rămâne un oraş al contrastelor. Des uzitată în ultimii ani, sintagma de „capitală culturală europeană” s-a potrivit ca nuca în perete unei urbe cantonată în trecut, dacă ar fi să privim Iaşul doar sub aspectul transportului în comun sau al reţelei de canalizare. Tramvaiele construite în anii 1965 sau ţevile de scurgere a apelor uzate vechi de 100 de ani sunt prezente în viaţa cotidiană, fapt ce explică în mare măsură incidentele înregistrate în ultimul timp şi al căror număr creşte progresiv cu trecerea anilor.
Referindu-ne strict la reţeaua de canalizare, 2016 a confirmat faptul că aceasta cedează la orice rupere de nori. Lucru absolut normal, atât timp cât în municipiu sunt peste 600 de kilometri de reţea de canalizare, dintre care 400 au peste 30 de ani vechime. „Vârsta” altor 100 de kilometri trece de 80 de ani, acesta fiind de altfel motivul avariilor şi pierderilor înregistrate de ApaVital. Studiile indică faptul că o preocupare pentru extinderea reţelei de canalizare s-a înregistrat de-abia după anul 1970, atât timp cât, în 1965, aceasta nu depăşea 110 km. „Canalizarea apelor uzate s-a făcut în sistem unitar cu deversarea în râul Bahlui.  Reţeaua de canalizare a fost formată din două tipuri de colectoare (principale şi secundare). Lungimea totală a colectoarelor principale a ajuns la 21 km în anii ’80. După 1967 au fost prelungite reţelele vechilor colectoare şi s-au construit unele noi. Între anii 1969 - 1975 a fost construită staţia de epurare a apelor uzate din municipiul Iaşi, care a fost extinsă în anul 1984 şi, respectiv, 1987. Capacitatea de prelucrare şi epurare a apelor uzate a ajuns la 4.200 l/s (circa 363.000 mc/zi) în ultimul deceniu al socialismului”, se arată într-o lucrare referitoare la oraşul Iaşi între 1945 şi 1989.
De ce, cum şi unde se inundă oraşul?
Surprinzător, vechimea conductelor de canalizare nu pare a-i deranja pe oficialii ApaVital, cu toate că tocmai datorită ei, la orice rupere de nori oraşul este paralizat. Aceştia continuă să susţină că sistemul funcţionează perfect şi că neajunsurile apar doar în momentul în care se înregistrează un volum mare de precipitaţii într-un timp scurt. „Reţeaua de canalizare din Municipiul Iaşi funcţionează în sistem unitar, ceea ce face ca în perioada căderii precipitaţiilor, debitele de apă din colectoarele de canalizare să crească suplimentar cu cele provenite din precipitaţii. La fiecare ploaie torenţială, nivelele apelor din colectoare cresc brusc, ajungând ca în punctele joase din sistem apa să băltească temporar la nivelul terenului, provocând disconfort participanţilor la trafic. Problema care se pune se datorează disconfortului ce apare la ploi abundente în punctele critice, datorită debitelor mari de apă care se acumulează în aceste puncte şi durata necesară pentru preluarea apei în sistem”, arată reprezentanţii ApaVital. Potrivit acestora, la debite mari înregistrate în timp scurt şi pe arii extinse, se depăşeşte cu mult capacitatea reţelei de preluare a apelor provenite din precipitaţii. „Din aceste motive, noi avem dispuse de-a lungul emisarului Bahlui 27 bucăţi stăvilare amplasate pe cele două maluri, din care acţionăm cel mai frecvent 12 bucăţi, după cum urmează: Stăvilar Galata mal drept, Stăvilar Mircea cel Bătrân mal stâng, Stăvilar Ipsilanti mal stâng, Stăvilar Şoseaua Naţională mal drept, Stăvilar Podu Roş mal stâng + mal drept, Stăvilar Pod Tudor Vladimirescu mal stâng şi drept, Stăvilar CFS mal drept, Stăvilar Pod Metalurgiei mal drept, Stăvilar Pod Sf. Ioan mal drept, Stăvilar Alfincool mal stâng. Posibilitatea descărcării gravitaţionale prin stăvilare se poate face numai în condiţiile nivelelor scăzute pe râul Bahlui, întrucât în momentul când nivelul apei în emisar este mare atunci suntem nevoiţi să închidem vanetele şi să continuăm descărcarea surplusului de ape din colectoare cu ajutorul staţiilor de pompare din locaţiile Podu de Piatră (3 mc/s), Galata ( 1,5 mc/s), Sarmisegetuza ( 1,5 mc/s) şi Tudor Vladimirescu ( 1,5 mc/s)”, detaliază reprezentanţii ApaVital.
Aceştia au mai precizat că pentru descărcarea la timp în emisar a debitelor de apă rezultate din precipitaţiile abundente, ar fi de preferat menţinerea permanentă a stăvilarelor în poziţie deschis, astfel încât odată cu trecerea nivelului apei din colectoare peste pragul deversor, aceasta să poată fi descărcată direct în emisar fără să se acumuleze în colectoarele de canalizare, dar din motive de siguranţă privind poluarea emisarului, stăvilarele revin la poziţia închis după depăşirea pragului critic.

În Municipiul Iaşi şi în Zona Metropolitană a Iaşului, preluarea şi transportul către staţia de epurare a apelor uzate din sectorul de producţie, a celor menajere provenite de la utilizatorii casnici şi apelor provenite din precipitaţii este asigurată de reţeaua de canalizare ce însumează o lungime de 600 km, de 14.626 cămine de canalizare şi de 8.641 guri pentru preluarea apelor pluviale. În condiţii obişnuite, prin colectoarele de canalizare de pe raza Municipiului Iaşi se transportă până la 5 mc/sec., iar capacitatea maximă pe care o poate prelua sistemul de canalizare al oraşului este de până la 9 mc/sec.

Canalele, curăţate de două ori pe an!
O altă problemă care contribuie la acutizarea situaţiei o constituie gurile de scurgere. În repetate rânduri, cetăţenii au spus că problema inundaţiilor ar dispărea dacă angajaţii ApaVital ar curăţa canalele din oraş. „Oraşul este plin de bălţi. Sunt convins că multe dintre acestea ar dispărea, dacă gurile de scurgere din oraş ar putea prelua în totalitate precipitaţiile. Însă, de ani buni nu văd niciun angajat ApaVital care să decolmateze canalele înfundate”, spune un ieşean. În replică, oficialii ApaVital au susţin că gurile scurgere sunt curăţate, în medie, de două ori pe an, nefiind necesare alte intervenţii. Nu-i mai puţin adevărat că în oraş au apărut, de pe urma şantierelor, discontinuităţi ale pantelor de scurgere, precum şi zone unde gurile de scurgere nu sunt la acelaşi nivel cu carosabilul. Aşa se explică faptul că, în trecut, a existat o tentativă a Primăriei de a ridica gurile de scurgere care, odată cu trecerea anilor, s-au lăsat. Rezultatul: din 10.000 de canale, au fost „rezolvate” doar 400.
Fondurile europene, singura variantă pentru modernizarea canalizării
Totuşi, în ultimii ani, asistăm la eforturile societăţii care, atenţie, administrează reţeaua ce aparţine municipalităţii, la modernizarea canalizării pe anumite zone. Anul trecut, a fost finalizat proiectul „Modernizarea sistemului de canalizare în oraşul Iaşi”, cel de-al şaselea contract din cadrul proiectului POS Mediu, început în 2012. Timp de 30 de luni, a fost reabilitată reţeaua de canalizare in oraş pe o lungime de 12,8 km, fiind executate inclusiv un număr de 716 racorduri de canalizare. Aceste lucrări de reabilitare a reţelei de canalizare s-au desfăşurat în zona centrală, Copou, Cantemir, Tătăraşi, Canta, Nicolina şi Păcurari, mai exact pe străzile: Aurel Vlaicu, G. Coşbuc, Dumbrava Roşie, Petre Andrei, M. Costăchescu, V.Alecsandri, Săulescu, Grădinari, Sadoveanu, Varlaam, Luca Arbore, Toma Cozma, Istrati, Romană, Ion Neculce, Aleea Rozelor, Aleea Decebal şi Decebal. Valoarea lucrărilor a fost de aproximativ 14 milioane lei, fără TVA.
Mai mult, în perioada următoare, operatorul de apă şi canalizare reia investiţiile în oraş finanţate prin POS Mediu II, un exemplu în acest sens constituindu-l modernizarea reţelei de canalizare din strada Tudor Neculai.
În fine, anul acesta, echipele operatorului de apă-canalizare au consolidat una dintre cele mai vechi canalizări din oraş: cea din Piaţa Unirii, cu o vechime de peste 70 de ani. Tudor DAMASCHIN

* * *
Primele lucrări la reţeaua de canalizare a oraşului datează din perioada lui Vasile Pogor. Junimistul a fost primar al Iaşului, cumulat, pe o perioadă de cinci ani şi şapte luni, între anii 1880-1894

* * *
14.626
Este numărul de cămine, la care se adaugă 8.641 guri pentru preluarea apelor pluviale, ce alcătuiesc reţeaua de canalizare, ce însumează o lungime de600 km

ANUNȚURI SERVICII