Palatul Braunstein a fost transformat în padoc şi adăpost pentru boschetari EXCLUSIV

O ruşine administrativă tronează în ruină de zeci de ani în centrul Iaşului * la kilometrul 0 al Iaşului, un palat a fost acaparat de oamenii străzii * responsabilii din Primărie susţin că au lăsat palatul deschis, la doi ani de la evacuarea chiriaşilor, deoarece „mai vin din când în când evaluatori şi inspectori de la ADRNE” * în acest moment, unul dintre apartamentele din palat a fost transformat în padoc, în acela spaţiu fiind închişi mai mulţi câini, în timp ce celelalte apartamente au fost distruse de oamenii străzii

Până acum ceva vreme se putea numi pe drept cuvânt „coroana bijuteriilor arhitecturale din centrul Iaşului”. Acum este o ruină de secol XIX a cărei urâţenie şi, ce e mai grav, pericol, sunt ascunse sub un mesh uriaş care ilustrează palatul în perioada lui mult mai bună. Practic, Palatul Braunstein a fost abandonat de autorităţi din anul 2005. Iată, s-au scurs aproape 11 ani şi starea sa este din ce în ce mai gravă. Faptul că nu a fost inclus pe lista monumentelor istorice ale Iaşului, dar nici pe o listă a imobilelor supuse riscului seismic, l-a scos de multe ori din planul de intervenţii municipal. Aşa se face că, an de an, ba coşuri de fum, ba părţi din bacoane sau ornamente de pe faţadă, se desprind şi cad pe trotuarele puternic tranzitate. Din fericire, niciun om nu a fost ucis de săgeţile de mortar ale Palatului Braunstein şi niciun responsabil din Primărie nu a fost închis. Încă.
Proprietarii misterioşi ai Palatului Braunstein
Potrivit istoriei romanţate sau preluate „pe surse”, marele antreprenor Adolf Braunstein, proprietarul de drept al palatului cu acelaşi nume situat în centrul Iaşului, când a emigrat în America, în 1945, avea palatul ipotecat. Ca să poată pleca fără probleme s-a adresat primăriei de la acea vreme care a preluat imobilul pe un leu, practică curentă şi în zilele noastre. Pe de altă parte, şefii Serviciului Juridic din cadrul Primăriei Iaşi susţin că actele suport care însoţesc dosarele de restituire, de către urmaşii marelui comerciant, printre care Silviu şi Marcel Braunstein, sunt strâns legate de decretul 92 din anul 1950, prin care naţionalizarea a prins şi clădirea din Cuza Vodă nr. 2, imobil care iniţial a figurat la adresa Cuza Vodă nr. 83. În anul 2005, pe numele urmaşilor ai lui Adolf Braunstein se restituiseră deja patru şeptimi din imobil şi s-a dat respingere pentru trei şeptimi pentru că nu a fost făcută notificare privind despăgubirile propuse pentru corpul de clădire din prelungirea palatului. Din anul 2005, de când patru dintre cei şapte copii ai lui Adolf Braunstein au făcut primele adrese către municipalitate în vederea restituirii imobilului unde părintele lor şi-a avut birourile antreprenoriale, clarificarea situaţiei juridice a imobilului de la kilometrul 0 a pendulat între aplicarea legii 10 şi deciziile instanţelor de judecată. Potrivit unei situaţii a întreprinzătorilor evrei din Moldova, Adolf Braunstein figurează ca având prăvălii de haine pe Strada Mare iar birourile societăţilor lui se aflau chiar în palatul de pe Cuza Vodă. Cu toate acestea, în anul 1993, unul dintre chiriaşi face un demers către cei de la DAFIS (actual DAPPP) prin care solicită dosarul palatului. “Nu îl aveau şi nici la Arhivele Statului nu a fost de găsit. Singurul loc unde figura era un opis, dovadă că un astfel de dosar a existat dar a dispărut brusc prin 1992. Nu ştiu ce interese sunt la mijloc, dar din informaţiile pe care le am, acest palat nu a fost confiscat de comunişti. Aici au funcţionat birourile lui Braunstein, care era un antreprenor, ci nu un hotel aşa cum se spune, deoarece totul este la comun. În timp, locatarii şi-au recompartimentat spaţiile şi câţiva şi-au făcut toalete în casă”, a precizat Gheorghe Agavriloaiei, fost chiriaş al palatului. Pe lângă descendenţii lui Adolf Braunstein, anumite suprafeţe din imobil au mai fost revendicate de o anume Andree Jane Helene Boujot, născută Ghica. În cererea de restituire, pe care cetăţeanca franceză de origine română a formulat-o în anul 2006 către Primăria Iaşi, aceasta spune că i se cuvine din imobil o cameră dar şi un fost laborator farmaceutic ce a purtat pe vremuri denumirea de „Farmacia Braunstein”, care ar fi fost preluată abuziv de către stat prin anul 1948. Cererea acesteia a fost respinsă de către reprezentanţii Primăriei Iaşi pe motiv că aceasta nu intră sub incidenţa Legii 10/2001, întrucât femeia nu face dovada dreptului de proprietate asupra părţii de imobil vizate.
Blestemul ruinei
În anul 2012, pe faţada Palatului Braunstein, aflat într-o stare din ce în ce mai gravă, se aşează un mesh uriaş, iar cei 25 de chiriaşi sunt evacuaţi, unul câte unul, şi recazaţi în alte imobile sociale din Iaşi sau lăsaţi pe drumuri din cauza datoriilor foarte mari înregistrate pe spaţiile din palat, ori în urma deciziilor date de instanţe. Acest lucru nu grăbeşte însă cu nimic luarea unei decizii de reabilitare a palatului. Tot în 2012, an în care Primăria era pe val în ce priveşte absorbţia de fonduri europene, se pune problema salvării acestui monument prin intermediul acestor fonduri. De la intenţie până la faptă, proiectul se pierde câţiva ani în umbra generoasă a altor „proiecte- comision” pe care primarul Gheorghe Nihita are grijă să le gestioneze. Aşa se face că proiectul de reabilitare a străzii Cuza Vodă, în care ar fi urmat să intre şi reabilitarea Palatului Braunstein, este scos de pe lista proiectelor de rezervă şi înlocuit cu proiectul privind managementul de trafic, proiect care îl va duce de altfel pe Gheorghe Nichita în faţa judecătorilor pentru luare de mită. De asemenea, în anul 2012 se ia hotărârea ca funcţiunea Palatului Braunstein să fie cu totul alta decât cea locativă, asta după ce plenul Consiliului Local dispune, printr-o hotărâre de CL, relocarea tuturor chiriaşilor. O posibilă destinaţie a clădirii se vehicula a fi aceea de muzeu sau galerii de artă, la parter, şi de birouri pe cele 3 paliere. Această creionare imaginativă a noului rost al palatului vine după ce, tot în 2012, municipalitatea ieşeană câştigă în instanţă dreptul de administrare totală a Palatului Braunstein, în procesul intentat de urmaşii lui Adolf Braunstein, care urmează să primească despăgubiri din partea Primăriei Iaşi, în valoare de 1,4 milioane lei, pentru cota parte revendicată. O astfel de victorie permite Primăriei Iaşi angajarea într-o serie de expertize tehnice a clădirii de patrimoniu din Piaţa Unirii, care să stea la baza emiterii unor soluţii tehnice de restaurare.
Cârtiţele de sub palat
În anul 2013, în urma unei expertize tehnice, pentru corpul principal s-a propus consolidarea iar anexa situată în curtea iterioară să fie demolată. Tot în acea expertiză tehnică găsim o precizare foarte importantă despre acest edificiu, susţinută de expertul tehnic Daniel Diaconu. „Din informaţiile de la locatarii mai vechi ai imobilului, din subsolul existent se putea intra în hrube aflate sub nivelul subsolului. Acestea subtraversau strada Cuza Vodă, dar erau inundate până aproape de tavan. Actualmente aceste intrari sunt acoperite”, arată acesta în expertiza tehnică. Un an mai târziu, Primăria se confruntă cu o altă problemă care a grevat pe grumazul administrativ până recent. Patru familii, iar mai apoi doar una, cea a artistului fotograf, Ioan Mihai Agape, refuză să părăsească palatul şi se opun cui îndârjire oricărei repartiţii. Cu duşuri reci – o ploaie torenţială s-a infiltrat prin tavan în spaţiul deţinut de Ioan Agape şi i-a distrus o colecţie importantă de filme unicat din perioada Revoluţiei, dar şi cu ajutorul firmelor de utilităţi care au trecut la debranşări, ultima familie din Palatul Braunstein a reuşit sa fie recazată în urmă cu două săptămână într-un spaţiu situat în Păcurari.
Muzeu al evreilor în subsolul Palatului Braunstein
În cursul acestui an, elementele de identificare ale Palatului Brausntein au fost schimbate, în sensul scoaterii din circuit a unui corp de clădire anexat până de curând imobilului din strada Cuza Vodă 2, iar proiectul ’’Consolidare şi refuncţionalizare “Palat Braunstein” prinde contur din ce în ce mai mult, noile funcţiuni fiind acelea de mediatecă şi spaţii expoziţionale. “La nivelul subsolului se propune spaţiul expoziţional ce va prezenta istoria în imagini a străzii Cuza Vodă, a comunităţii evreieşti de-a lungul timpului în Iaşi, iar la nivelul parterului se propun spaţii pentru expoziţii temporare şi un punct de informare pentru mediatecă precum şi o galerie de artă şi o zona de lectură presă internaţională. În timp ce etajele 1 şi 2 vor găzdui funcţiunea principală, cea de mediatecă, în sălile etajului 3 se propun spaţii pentru schimburi culturale şi lingvistice unde se pot desfăşura evenimente care să faciliteze înţelegerea şi propagarea diverselor culturi, civilizaţii şi a limbilor acestora”, au precizat oficialii Primăriei Iaşi. Totodată, la nivelul podului se propune o structură metalică, ce va permite organizarea a două funcţiuni principale: auditorium şi spaţiu expoziţional în care vor putea expune tinerii artişti, cu un punct belvedere amenajat la nivelul cupolei. Valoarea totală a proiectului este de 21.998.322 lei, din care 18.358.181,80 lei fără TVA la care se adaugă 3.640.141,00 lei reprezentând TVA.
Padocul din Palatul Braunstein
Şi totuşi, în ciuda acestui istoric tumultuos al unuia dintre simbolurile Iaşului, şefii Primăriei Iaşi nu au învăţat nimic din ecoul isteric al istoriei. De mai bine de 4 ani de zile, acest palat care nu mai găzduielte nici chiriaşi şi nici proprietari, iar uşile lipite de perete sunt o invitaţie deschisă pentru toţi oamenii străzii. Reporterii Evenimentul au făcut o incursiune prin cotloanele palatului la începutul acestei săptămâni, iar ce au găsit descalifică încă o dată administraţia condusă de primarul Mihai Chirica. Chiar de la intrare, holul central este luminat de un bec chior a cărui lumină se vede din stradă,cu toate că imobilul este debranşat de la curent. Cu toate acestea, ingeniozitatea boschetarilor a găsit sursă şi pentru puţin furt de curent al cărui consum sau pierdere se va redistribui la prostimea care plăteşte. Uşile sunt peticite de bucăţi de placaj, semn al nenumăratelor spargeri ale boschetarilor şi “cusături” ale tâmplarilor de la Servicii Publice. La etajul întîi al palatului, în spatele unei uşi închise, se aud scheunând cel puţin 3 câini iar un miros puternic de urină animală te izbeşte de dincolo de uşă. Odată ce ne-au simţit prezenţa, animalele încep să latre ca turbate. Accesul spre apartamentele şi grupurile sanitare de la primul nivel este mascat de o coarbă, cândva sudată, prinsă circulat pe uşă. Imediat ce intrăm ne izbesc toate mirosurile înţepătoare specifice oamenilor străzii, mirosul de spaţiu stătut şi parchet putrezit. În spaţiul ocupat cândva de Crucea Albastră şi Partidul Ecologist, birourile stau aruncate cu picioarele în sus, ca după cataclism, conţinutul lor este împrăştiat peste tot, ca şi cel al fişetelor scăpate ca prin minune de vandalizare, semn al unei stăruitoare cotrobăieli. Într-o altă cameră, de şedinţe probabil, un morman de scaune albe stau cocoţate deasupra parchetului umflat de la intemperii şi ros de mucegai. Peste toate, un steag al UE este aruncat în bernă. Dintr-una din camere, un boschetar sare ca ars şi ne raportează scurt: “Eu tocmai am venit”. Un scurt “tocmai ai ieşit” şi homeless-ul se face nevăzut pe culoarele întunecoase ale palatului. Pe măsură ce înaintăm prin palat şi ajungem în corpul anexă, sprijinit de Restaurantul Select, găsim din ce în ce mai multe camere utilate cu obiecte, cartoane şi pături specifice oamenilor străzii iar prezenţa acestora se simte de la o poştă. La ieşire ne lovim de un student grec la Medicină care este nevoit să intre prin Palatul Braunstein pentru a ajunge la apartamentul din anexa nouă a acestuia. „În fiecare noapte se adună aici, pe scări, beau şi se droghează din pungi sau urinează de pe scară direct spre intrare. Sunt vreo zece, urlă, se bat, iar apoi distrug ce mai este prin clădire, pentru că se aud zgomote până târziu în noapte”, ne spune grecul. Întrebaţi fiind dacă ştiu de situaţie, reprezentanţii Poliţiei Locale susţin că au făcut adrese către DAPPP pentru a asigura clădirea prin aplicarea de gratii la intrare, dar niciodată iuşa de acces în palat nu a fost închisă. „Directoarea de la DAPPP a spus că mai sunt din foştii chiriaşi care mai au de luat de acolo una alta (n.r. acest lucru se întâmplă la 3 ani de la recazarea chiriaşilor). El normal nu este locuit în acest moment dar mai au câte unii, câtre ceva. Până or să înceapă lucrările, o să-i mai lăsăm aşa, plus că mai vin evaluatorii acolo iar cei de la Agenţia de Dezvoltare Nord Est când declară eligibilitatea proiectului, fac vizite în teren”, a încercat să dreagă busuiocul, Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei Iaşi. Ei bine, din constatările făcute de reporterii Evenimentul, dacă cineva a mai avut ceva bunuri de luat din Braunstein poate să-şi ia adio de la ele, deoarece nimic de folosit nu mai există. Cât priveşte vizitele evaluatorilor şi a ale specialiştilor de la ADRNE, considerăm că relaţiile municipalităţii sunt foarte degradate cu aceştia, din moment ce sunt întâmpinaţi de aceleaşi persoane şi situaţii de care s-au lovit şi reporterii Evenimentul, în locul unei persoane care să fie delegată să deschisă un amărât de lacăt în spatele căruia să mai poată fi conservat ce a mai rămas din Palatul Braunstein.
Nelu PĂUNESCU
Istoria de un secol a Palatului Braunstein
Palatul a fost naţionalizat în perioada comunistă, iar apartamentele de pe cele 3 etaje au fost împărţite cazurilor sociale. Imobilul, care are o suprafaţă construită desfăşurată pe 2530 de metri pătraţi, a fost construit la jumătatea secolului XIX şi a fost hotel şi sediu de bancă. Documentele existente la nivelul Direcţiei de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat nu au fost făcute publice, ca de altfel nici expertizele care s-au făcut la clădire dar, potrivit altor documente, printre care Catalogul întreprinzătorilor evrei din Moldova, Palatul Braunstein figurează ca având funcţiunea, în anul 1884, de prăvălie de haine. Potrivit altor surse, în anul 1915, pe clădire este ridicată actuala cupolă. De-a lungul existenţei sale, Palatul Braunstein a trecut prin mai multe momente de cumpănă, precum inundaţiile din anul 1932, bombardamentele din anul 1944, sau cutremurul din 1977, după care, inevitabil, parcurgerea celor 50 de ani de . Ca şi funcţiuni, în spaţiile palatului au funcţionat de-a lungul vremii sedii de partide – 1920 – Partidul Ţărănesc, 1935 - magazinul de bijuterii “Cristal” de la parter sau magazinul “Victoria” în anii 1970. După 1990, timp de 23 de ani, clădirea a fost disputată în instanţe de urmaşii antreprenorului Adolf Braunstein, stabiliţi în America. Clădirea, construită în jurul anului 1900, este o construcţie monumentală, purtând amprenta stilului arhitectural eclectic, cu elemente de art-nouveaux, specific construcţiilor realizate în România, în perioada sfârşitului de sec. IX, începutul sec. XX. De la construcţia sa şi până în prezent, aceasta nu a suportat nici o lucrare majoră de consolidare.
„După finalizarea procesului, în cursul anului 2012, instanţa a dispus ca imobilul să rămână în totalitate în proprietatea Primăriei, urmând ca din bugetul local să se achite către proprietari suma de 1.500.000 lei, drept despăgubire”