Tehnici de manipulare

Trăim într-o lume a manipulării, la nivelul individului, dar şi al organismelor sociale * soluţia e descifrarea strategiilor de supunere unui tipar ce nu ne aparţine şi a simbolurilor care ne înconjoară * astfel putem cunoaşte fericirea

Credem că ne cunoaştem lumea. Că reacţiile noastre în situaţiile de viaţă sunt doar rezultatul propriilor alegeri sau, dacă am vorbi în termeni biblici, al liberului arbitru. Este însă această prezumţie un adevăr absolut? Pentru a afla răspunsul, trebuie să ştim să descifrăm codurile realităţii.

Văl peste ochi

Manipularea este primul văl aruncat peste ochii noştri. Ea nu înseamnă doar să te laşi convins să faci ceva ce nu voiai, ci şi distrugerea încrederii în sine. „Când cineva te face să te simţi vinovat, îţi refuză calitatea de om liber să alegi. Problema e că nimeni nu ştie dacă ceva e bine sau e rău, aşa că îţi bazezi vinovăţia pe un sistem de referinţă subiectiv şi relativ, condiţionat doar de modul de gândire al celor care te-au crescut. Vinovăţia seacă de energie psihică pe orice om şi îl duce în pragul autodistrugerii. Şi toate acestea doar cu scopul de a reeduca, de a pune pe drumul bun pe acea persoană, cu alte cuvinte, de a decide altul în locul meu ce trebuie să gândesc şi să fac”, crede Marius Simion, fondatorul proiectului NLP Mania (NLP – programare neuro-lingvistică, n.r.).

Nu e vorba doar despre un tipar individual. „Societatea te manipulează aşa de bine, încât, dacă nu te simţi vinovat, te vei considera un om rău, un om căruia nu îi pasă. Când cineva scapă de dorinţa de a face pe plac altor oameni, începe să îşi facă lui însuşi pe plac. Un om nefericit nu poate să ajute pe nimeni. Când începi să te simţi fericit, cineva o să îţi arate obrazul şi o să-ţi zică: Ce ruşine să fii fericit când eu sunt nefericit! Aici o să fie primul test al vinovăţiei tale”, a adăugat Marius Simion.

Tipuri de capcane

Acesta a clasificat vinovăţia pe mai multe tipuri. Primul e legat de anii copilăriei: „De când erai mic, ai fost certat când ai zis ce nu trebuia sau ai făcut ceva ce părinţii tăi nu doreau să faci. Vinovăţia copilului ţi-a fost indusă prin sistemul de pedepse şi recompense, dar şi prin ce spuneau părinţii. Ai fost învăţat să crezi că, dacă faci pe placul oamenilor, aceştia o să te aprecieze. Dar de cele mai multe ori se întâmplă exact pe dos. Cu cât faci mai mult poftele oamenilor, cu atât ei te consideră doar un instrument bun de folosit pentru propria persoană”. La rândul lor, copiii îşi acuză părinţii că nu îi iubesc, iar profesorii folosesc vina drept metodă de spălare a creierului.

Iubirea nu scapă uneori de tipare distructive: „Am fost programaţi să arătăm că ţinem la celălalt, nu doar să îl iubim, dar să fie necesar să ne demonstrăm iubirea prin preţul suferinţei noastre. Relaţia corectă implică faptul ca amândoi să se simtă fericiţi fără să inducă vinovăţie celuilalt”.

Arătatul cu degetul pe teme sexuale se înscrie în acelaşi model: „În timp, societatea şi religia au stabilit ce e bine şi ce e greşit din punct de vedere sexual. Problema păcatului este încă pentru multă lume o limită puternică în dezvoltarea personală. Vinovăţia sexuală este unul dintre obstacolele cele mai puternice cu care te poţi confrunta în drumul dezvoltării tale”.

„ Religia este maestrul absolut al vinovăţiei”

Anumite sisteme religioase au devenit la fel de nocive pentru psihicul uman. „Religia este maestrul absolut al vinovăţiei. Fără sentimentul de vinovăţie, religia nu supravieţuieşte. Doar puţini preoţi şi călugări au suficientă credinţă încât să ajute oamenii fără să îi facă să se simtă vinovaţi. Vinovăţia te înjoseşte, nu te educă, te face să te simţi inferior, nu te creşte. Religia te vrea perfect, dar nu te lasă liber să gândeşti singur şi să evoluezi. Un om vinovat nu se schimbă, doar îşi forţează mintea să nu facă acele lucruri, dar nu s-a transformat cu adevărat”, a mai spus Marius Simion.

Ce soluţii există pentru a ieşi din cercul vicios? „În programare neuro-lingvistică, există o regulă de bază care zice că Nu există eşec, există doar feedback, adică poţi folosi în favoarea ta absolut orice primeşti, orice afli, pentru că nimic nu e greşit, ci orice informaţie îţi va completa propria hartă mentală. În orice moment, luăm cea mai bună decizie pe care putem să o luăm. Nimeni nu gândeşte: Acum vreau să iau o decizie proastă. Dacă mâine mă dezvolt şi sunt mai deştept, mai puternic, mai talentat, asta înseamnă că trebuie să mă simt vinovat pentru deciziile pe care le-am luat ieri, când nu eram aşa de dezvoltat? Nu o să mă simt deloc vinovat pentru deciziile mele din trecut, ci o să le accept pentru că au fost făcute pe baza capacităţilor mele din acel moment”.

Apoi vin paşi noi: „Primul pas important pe care îl ai de făcut este să recunoşti că eşti manipulat emoţional prin inducerea vinovăţiei. Ruperea unei legături de manipulare nu se face prin negociere şi blândeţe. Cel care mă manipulează nu o să fie niciodată dispus să accepte că mă manipulează şi nici să mă lase liber”.

Posedaţi de rolurile noastre

Pericolul e şi interior. Deşi poate uneori nici nu ne dăm seama, în viaţa de zi cu zi jucăm uneori nişte roluri, venite din adâncul nostru, dar influenţate şi din exterior: „Fiecare rol are sens doar intr-un anume context de viata. Poţi să fii şef, dar doar în contextul profesiei. Când ai ajuns acasă şi nu te-ai prins că trebuie să ieşi din acel rol şi să intri în alt rol, atunci încep problemele. Când ai ajuns acasă, ar trebui să fii în rolul de soţ, tată, vecin etc. Structura noastră psihologică este ca un lanţ cu toate lucrurile legate între ele. O anumită identitate îmi dă anumite comportamente. Din păcate, am fost învăţaţi că flexibilitatea acestor roluri nu e bună. Aşa că am ajuns să trăim o singură identitate sau doar câteva în întreaga noastră viaţă”. Uneori, un asemenea rol te posedă.

Comerţul, arena confruntărilor de logo

Comerţul abundă de modele manipulative, care să ne determine să cumpărăm diverse produse ori să alegem anumite servicii. Echipe de psihologi au realizat studii care arată că oamenii îşi fac o primă impresie despre un produs în doar 90 de secunde. Contează mai ales culoarea acestuia. În general, bărbaţii preferă roşul, portocaliul şi galbenul, iar femeile albastru, verde şi roz. În logo-uri ca acelea de la Red Bull şi You Tube, spre exemplu, culoarea roşie dă impresia de pasiune şi vitalitate, iar galbenul de la McDonald’s – de bucurie şi energie. BlackBerry este negru pentru a induce senzaţii de curaj, lux, seriozitate şi mister, iar portocaliul de la Fanta, de fericire. Simbolurile mitologice, care deja au acumulat o importantă energie colectivă, sunt şi ele intens folosite. Starbucks leagă imaginea cafelei de o sirenă, cu evidente conotaţii sexuale şi persuasive. Bitdefender a preferat lupul dacic cu corp de dragon, cu efect de îmbărbătare a propriilor luptători şi panicare a inamicilor... online. Dedeman i-a pus cască prietenului omului, câinelui, ca exemplu de devotament. Pentru CEC Bank, câştigător a fost stejarul, motiv focloric autohton şi simbol al onestităţii şi al stabilităţii...

Desigur, acestea sunt doar câteva picături dintr-un ocean de manipulare. Depinde de fiecare dintre noi să le depistăm şi, mai ales, să nu cădem în plasa lor. Cristina CZELLER

 

Alte metode de manipulare

* fructul oprit – ceva interzis ori rar va fi mai dezirabil;

* invocarea opiniei unor experţi sau specialişti;

* balonul de încercare – a cere imposibilul întâi, pentru a primi mai uşor ce vrei;

* distorsiunea temporală – a te comporta ca si cum ceea ce vrei să obţii e deja realitate;

* reciprocitatea sau banca favorurilor - stârnirea nevoii de a răsplăti un favor, fie el cerut sau nu;

* angajamentul şi concordanţa – odată luată public o atitudine, toate acţiunile ulterioare vor fi în concordanţă cu ea;

* atribuirea - reacţii circumscrise unui adevăr despre sine atribuit de alţii;

* prezentarea unor false alternative – propoziţii de tipul „Vii azi sau mâine?”;

* tehnica oglinzii – repetarea gesturilor şi frazelor interlocutorului;

* cuvintele cheie – expresii ca „este important”, „acum”, „bani”, „gratis”, „ofertă”, „ieftin”, „interesant”, „pentru că”, „diferit”.

 

* * *

Gesturi care dau de gol

Din totalul mesajelor transmise de noi, 55 la sută sunt nonverbale – privire, mimică, gestică. Trei gesturi spun multe despre noi:

* încrucişarea braţelor, ca formă de protecţie a teritoriului mental, gest făcut mai des de femei; dacă braţul drept e deasupra, sunteţi tipul ofensiv, dacă e cel stâng – defensiv; primul are nevoie de încredere în sine, al doilea – de respectul altora; ofensivul îşi va asuma mai uşor riscuri, defensivul are o capacitate mai mare de a se retrage;

* încrucişarea degetelor, semn de implorare sau religiozitate; dacă degetul mare drept e dominant, comportamentul va fi cognitiv, bazat pe raţionament şi motivare. Invers – afectiv, bazat pe imaginaţie şi emoţie;

* urechea de care e lipit telefonul – cea dreaptă e extravertită, cea stângă, introvertită. Extravertitul e mai preocupat de prieteni şi duşmani, introvertitul cultivă oportunităţile