Falimentul personal este o soluţie doar pentru unii

 

In prezent, proiectul de lege privind falimentul persoanei se află în dezbatere în Camera Deputaţilor, după ce acesta a trecut de Senat. Odată cu apariţia crizei generate de aprecierea fără precedent a francului elveţian, subiectul a redevenit unul cu prioritate, încercându-se astfel să se găsească o soluţie pentru cei care au contractat credite în această valută şi care sunt acum obligaţi să achite în unele cazuri rate duble faţă de valoarea agreată iniţial. Din păcate însă, opţiunea aceasta de rezolvare a crizei francului elveţian nu poate avea aplicabilitatea dorită.

 

 

Legea falimentului personal presupune îndeplinirea unor condiţii preliminare de către debitor, anume existenţa a minim doi creditori cu datorii restante de mai mult de 30 de zile. Nu există o limită minimă a valorii datoriei decât în cazul în care cererea de deschidere a procedurii insolvenţei personale este depusă de către un creditor şi nu de datornic. În acest caz, creditorul trebuie să facă dovada că deţine o datorie de minim 25.000 lei, se arată într-un comunicat al Casei de Insolvenţă Transilvania (CITR), unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţă pe acest domeniu.

 

Odată ce sunt îndeplinite aceste condiţii preliminare, debitorul are opţiunea de a depune o propunere de plan de rambursare, care se poate întinde pe o durată de maximum 5 ani. Planul prevede modalitatea prin care debitorul persoană fizică îşi asumă să achite datoriile către creditori, în ordinea priorităţii lor legale, din diverse surse de venit cum sunt de exemplu salariile sau încasarea de chirii. Planul va fi pus în practică doar dacă este acceptat de minim 50% din creditorii neînrudiţi şi confirmat de instanţa de judecată. „În cazul în care un astfel de plan nu este depus sau nu este acceptat, debitorul intră în procedură de lichidare, caz în care îi sunt valorificate bunurile proprietate personală pentru achitarea datoriilor. Administratorul judiciar se îngrijeşte însă să i se asigure persoanei fizice falimentare o alocaţie lunară din care să îşi asigure traiul zilnic”, se arată în comunicatul CITR.

 

Partea plină a paharului

Există desigur şi o serie de beneficii ale acestui proiect de lege, el fiind conceput pentru a da posibilitatea unui nou început debitorilor oneşti, care au ajuns în incapacitate de plată datorită unor conjuncturi obiective. Astfel, spre deosebire de procedura executării silite, care poate presupune vânzarea tuturor bunurilor şi o urmărire a veniturilor sau bunurilor dobândite de debitor oricând în viitor, procedura insolvenţei dă posibilitatea întocmirii şi negocierii unui plan de rambursare pe o perioadă de maxim 5 ani şi permite inclusiv păstrarea unor bunuri din avere.

În raport cu criza actuală a francului elveţian, cu siguranţă că adoptarea legii insolvenţei persoanelor fizice i-ar putea ajuta pe cei care nu îşi mai pot susţine ratele bancare şi au un risc real de executare silită, dându-le şansa de a se pune sub protecţia legii insolvenţei.

 

Aceste condiţii se aplică doar câtorva dintre debitorii afectaţi de aprecierea valutei elveţiene, cei care sunt efectiv în incapacitate de plată. Pentru majoritatea păgubiţilor, incidentul este de natură să îngreuneze foarte mult situaţia fără a îi duce însă în efectiv incapacitate de plată. Aşadar persoanele care au o situaţie îngreunată din perspectiva măririi ratei, însă au suficiente lichidităţi pentru a o suporta nu vor putea apela la prevederile acestei legi a insolvenţei personale. „Mai mult decât atât, dacă ne uităm la cazurile în care este vorba despre credite pe termen lung (15-20 ani) e foarte greu de crezut că o persoană fizică debitoare în această situaţie şi-ar putea asuma achitarea unui asemenea credit în doar 5 ani. Prin urmare, accesarea legii insovenţei personale în acest caz ar duce cel mai probabil la neacceptarea de către bancă a unui plan care să-i reducă substanţial creanţa şi prin urmare s-ar trece direct la procedura de lichidare a activelor”, mai punctează specialiştii CITR.

 

Studiu de caz

„Să presupunem că o persoană şi-a cumpărat un apartament în valoare de 30.000 euro pentru care a luat un credit de 25.000 de euro în franci elveţieni. Prin creşterea puterii francului, debitorul nu va mai avea o datorie de 25.000 euro, ci una aproape dublă. Creditul i-a fost acordat pe un termen maximal de 30 de ani. Potrivit proiectului de lege, la declanşarea procedurii de insolvenţă personală întreaga creanţă devine scadentă, însă nu se vor mai calcula dobânzi şi penalităţi, iar executările silite în curs de desfăşurare vor fi suspendate până la încheierea procedurii. Asta înseamnă că debitorul nu va mai avea 30 de ani termen de plată, ci doar 5 ani”, ilustrează cei de la Casa de Insolvenţă Transilvania o posibilă situaţie.

 

Pe de altă parte însă, proiectul legii insolvenţei arată că prin planul de redresare debitorul poate oferi creditorilor mai puţin decât valoarea întreagă a creanţei. Cu toate acestea, în cazul creditorilor garantaţi, limita minimă de restituire o dă valoarea bunului ipotecat, în acest caz apartamentul de 30.000 euro. Termenul de rambursare prin procedura insolvenţei persoanei fizice este limitat la 5 ani, cât durează planul de rambursare. Prin urmare, debitorul va avea de ales între achitarea celor 30.000 euro în 5 ani, caz în care îşi poate păstra apartamentul, sau lichidarea averii prin vânzarea bunurilor, caz în care se va achita creditorului garantat suma valorificată, iar debitorul va fi descărcat de diferenţa neachitată.

Astfel, problema ascensiunii francului elveţian poate fi rezolvată doar într-o mică măsură prin procedura insolvenţei personale, anume pentru cei care sunt în incapacitate de plată. 

 

„Este recomandat ca legea falimentului personal să nu fie tratată în grabă şi sub presiunea unei speţe particulare, cum este cazul crizei francului elveţian. Proiectul de lege este benefic, însă necesită completări şi modificări care nu trebuie ignorate, mai ales luând în calcul că nu reprezintă o soluţie reală pentru criza actuală generată de valuta elveţiană” - Casa de Insolvenţă Transilvania

Noua lege, agreată de FMI

Şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România, Angela Filote, a declarat săptămâna aceasta la Ploieşti, că în România este nevoie de o lege a falimentului personal, Fondul Monetar Internaţional fiind de acord cu adoptarea unui astfel de act normativ care trebuie să fie „foarte bun”. „Este o lege de care România are mare nevoie. Noi lucrăm îndeaproape cu Fondul Monetar şi Fondul Monetar este de acord că e nevoie de o lege, dar, tocmai pentru că este o lege foarte importantă, ne dorim să fie şi o lege foarte bună, pentru că ce am observat în România este că adesea legile se dau repede, sub imperiul unor realităţi sau unor crize şi atunci ele nu sunt de cea mai bună calitate şi provoacă efecte juridice neplăcute şi victime colaterale”, a declarat Filote, la Camera de Comerţ şi Industrie (CCI) Prahova.