Adevăratele victime, adevăraţii vinovaţi din Ucraina

Printre marile plăceri ale fiecăruia dintre noi se numără, la loc de cinste, datul cu părerea. Ceea ce, până la urmă, nu e un lucru care să fie reproşat, ba, poate, în multe situaţii, chiar dimpotrivă, din mai multe păreri făcându-se o medie probabil foarte apropiată de adevăr.

Problema intervine atunci când dozele de subiectivism şi partizanat, pre-existente, îşi pun amprenta şi generează, din start, păreri aflate sub aceleaşi semne – adică subiective şi partizane.

Aceste afirmaţii se verifică şi în ceea ce priveşte recenta catastrofă aeriană din estul Ucrainei. Există opinii dintre cele mai diverse (şi contradictorii), care susţin că avionul malaezian a fost doborât: 1. în urma unui act terorist întreprins de separatiştii pro-ruşi; 2. de către forţe ruseşti (în ambele cazuri, datorită confundării aeronavei civile cu una militară); 3. de către forţe ucrainiene mascate, cu intenţia de a pune fapta în cârca separatiştilor şi de a discredita şi mai mult Rusia; 4. de către o organizaţie teroristă conexată nu cu Ucraina, ci cu Malaezia (să nu uităm că un alt avion din această ţară a mai dispărut, misterios, acum câteva luni). Există, oricât ar părea de ciudat, şi varianta dezintegrării aeronavei datorită unei defecţiuni tehnice.

Deocamdată, însă, nimic nu e cert. Cutiile negre – care s-ar putea să se dovedească ale Pandorei! – încă n-au fost deschise, ca să nu mai spunem că şi acestea pot fi trucate...

Emoţia politicienilor, a presei şi opiniei publice vizavi de sfârşitul tragic a 298 de oameni este pe deplin întemeiată. Numai că se uită, cu nepermisă uşurinţă, că numărul victimelor a ceea ce se întâmplă în Ucraina din februarie, înregistrat până acum o săptămână, este mult mai mare, de circa 1.000. În zdrobitoarea lor majoritate, la fel de nevinovaţi precum cei aflaţi la bordul avionului malaezian. Este cu totul nedrept ca drama lor să fie considerată mai puţin importantă decât aceea a pasagerilor şi echipajului aeronavei!

Cât priveşte adevăraţii vinovaţi, avem două categorii.

Cea dintâi este relaţionată doar cu prăbuşirea navei şi cuprinde autorităţile aeriene internaţionale şi în mod deosebit cele ucrainiene. Când există o asemenea zonă de conflict, în care, recent, fuseseră doborâte trei avioane, e cel puţin iresponsabil, dacă nu criminal să nu obligi la evitarea zborurilor în zonă.

Cea de a doua e mult mai largă şi numără politicieni din Ucraina, Rusia, dar şi UE şi SUA. Care au pus şi pun în continuare interesele lor – politice, dar şi economice – mai presus de vieţile populaţiei civile, fie aflate la sol, fie în tranzit prin aer.

Nu trebuie uitat că, pe 21 februarie, se semnase un acord între oficialii ucrainieni şi protestatari (contrasemnat şi de 3 miniştri de externe din ţări UE), care prevedea dezamorsarea conflictului prin revenirea la fosta constituţie, reforme constituţionale, alegeri prezidenţiale anticipate etc. Numai că unii politicieni au ales – sau sprijinit, la fel de grav – calea schimbării prin forţă, ajungându-se, inevitabil, la escaladarea conflictului şi la creşterea numărului de victime.

Ca întotdeauna, oameni nevinovaţi plătesc preţul intereselor politice şi de afaceri...