Avem o ţară minunată. Cum să o urâţim şi stricăm cât mai tare şi mai repede (I)

Afirmam, ieri, că avem o ţară frumoasă. Adăugând că unii oameni – din păcate cu complicitatea autorităţilor, sau, cel puţin, cu acceptul lor tacit (nu ştiu dacă şi nemotivat material) – fac tot posibilul pentru a urâţi şi strica toate minunile, promiţându- vă, pentru astăzi, 3 exemple de pe o listă şi aşa prea lungă şi care sporeşte cu fiecare zi...
1. Primul loc se află în Pasul Mestecăniş. O privelişte absolut superbă, făcută foarte accesibilă prin investiţii mari, datorită cărora trecătoarea cu pricina este străbătută de o şosea de nota 10. Numai că minţi – pe care, cu obiectivitate, nu pot să le consider a nu fi sănătoase – au decis ca, exact aici, să se amplaseze, nici mai mult, nici mai puţin decât o imensă groapă de gunoi, menită a adăposti circa 350.000 de tone de deşeuri. Conform unor informaţii recente, groapa a fost finalizată în proporţie de 100 la sută, aşteptându-se doar organizarea unei licitaţii pentru stabilirea operatorului care va administra acest obiectiv, denumit pompos „depozit ecologic”. Culmea este că groapa a fost realizată prin intermediul unui program finanţat din fonduri europene; va să zică, vest-europenii, atât de grijulii cu mediul lor, au investit bani pentru distrugerea, din punct de vedere al mediului, precum şi estetic, unui loc de la noi. Faptul că s-a hotărât ca groapa să fie înconjurată de de talie mare seamănă ca două picături de apă cu ascunderea gunoiului sub preş. Degeaba au protestat, încă de la început, locuitori din zonă, susţinuţi şi de trecătorii pe aici, degeaba au fost intentate şi acţiuni în justiţie: se pare că monstruosul proiect e dorit a fi materializat cu orice preţ.
2. Al doilea loc este cel puţin la fel de frumos. Este vorba de aşa-numitul TransRarău, un drum de circa 30 kilometri, care face legătura între Pojorâta şi Chiril, ajungând, în partea sa cea mai de sus, până la doi paşi de Pietrele Doamnei. Potrivit unor surse, construcţia/modernizarea şoselei ar fi costat circa 5 milioane de lei. Toate bune şi frumoase, numai că, odată ajuns sus, lângă Pietrele Doamnei, mai ales dacă se întâmplă aceasta în zilele de weekend ori sărbătoare, te trezeşti într-un adevărat infern, întrucât nu au fost prevăzute locuri de parcare suficiente şi nici măcar nu s-a gândit nimeni să posteze în punctele-cheie persoane care să dirijeze circulaţia. Din când în când doar echipaje de poliţie ori jandarmi intervin pentru a rezolva ambuteiaje de coşmar. La toate acestea ar fi de adăugat lipsa de civilizaţie a multora dintre cei care ajung pe platoul superior, care ţin neapărat să lase urmele trecerii lor, sub forma tuturor gunoaielor posibile – deşi ar putea face asta într-un loc adecvat, şi anume în groapa de la Mestecăniş...
3. Al treilea loc este încă şi mai deosebit, fiind supranumit „marea de la munte”, mai precis lacul Colibiţa. Într-adevăr, peisaj superb, de neuitat. Numai că, iarăşi, intervenţia oamenilor – de la localnicii care şi-au făcut tot soiul de construcţii neautorizate şi poluează apele lacului prin deversarea dejecţiilor, până la, iarăşi, turiştii dornici a-şi marca trecerea -, dar şi lipsa unei strategii care să fi permis, şi aici, suficiente locuri de parcare, lasă un gust amar.