Bazarul s-a mutat în centrul Iaşului...

Exista, până nu demult, la Iaşi, un bazar mare şi extrem de bine amplasat (sub pasajul Nicolina), la care se putea ajunge lesne din mai toate zonele oraşului. Era bine şi pentru vânzători, şi pentru cumpărători...
Cineva (prietenii ştiu cine şi, mai ales, de ce) a avut interes ca acest punct de atracţie, dar şi comercial – care oferea şi locuri de muncă, posibilitatea de supravieţuire pentru numeroase familii, dar şi şansa de a cumpăra produse ieftine foarte multor ieşeni care nu-şi permit a-şi face cumpărăturile prin cele mall-uri – să dispară de pe vechiul amplasament (apropo, se recuperează mulţimea de bani publici investiţi acolo?), şi să fie mutat cât mai aproape de unde şi-a înţărcat naiba copchiii. Această mişcare, cumulată cu instituirea, în noul amplasament, al unui program curat funcţionăresc, 8-16, adică intervalul în care mai toată lumea e la muncă, face din „noul” bazar o afacere din ce în ce mai proastă. Şi e păcat, pentru că ar putea câştiga şi cumpărătorii, şi vânzătorii, şi oraşul în ansamblu. Dar, la un anume nivel decizional, probabil lucrurile se văd altfel. Oricum, nu despre acest bazar îmi propusesem să scriu astăzi, ci despre unul care, periodic, se înfiripă, incredibil, în chiar buricul târgului Ieşilor. Un bazar în cea mai proastă accepţiune a termenului, aceea de talmeş-balmeş şi de kitsch. Şi, să nu uităm, într-un dicţionar, distincţia e clară: loc în care se vând tot felul de obiecte mici şi unelte, în Orient, în Europa, mare centru de mărfuri; oare noi unde ne plasăm, de bunăvoie?
Nu a fost deajuns că zona bulevardului central a fost chelită de tei acum ea este „împodobită”, periodic, cu corturi şi tarabe. Centrul oraşului care visa să devină capitală culturală europeană, centrul acestui oraş încărcat de istorie şi de spirit este silit să apară nu cum ar trebui, cărturăresc, ci corturăresc (mă abţin de la dezvoltarea ultimului termen, pentru a nu fi acuzat de rasism)! Şi asta încă nu e totul. Nişte localuri s-au extins în stradă (mă întreb dacă plătesc pentru spaţiul ocupat...), şi „binecuvântează” zona altădată înmiresmată de tei cu mirosuri de mâncare, damfuri de bere şi lălăiturile unor lăutari.
Edilii ar trebui să hotărască de urgenţă şi definitiv soarta zonei: să fie una de cultură (autentică!!!), una de reculegere sufletească ( să nu uităm că în perimetru sunt vreo 5 biserici, printre care Mitropolia ortodoxă şi Catedrala catolică, unicatul reprezentat de Trei Ierarhi, propus ca monument UNESCO etc.), sau, pe faţă şi oficial, un bazar condimentat cu crâşme – simbolizat, neapărat, şi pe blazonul tot mai prăfuit şi mai pătat al unui oraş ce rămâne tot mai puţin din ceea ce a fost...