Beţiile adolescenţei

 

O copilă de doar 15 ani a ajuns ieri la spital, adusă de poliţişti, după ce a făcut scandal într-un parc din Piatra Neamţ. Ştirea ar fi fost una banală dacă personajul principal ar fi fost un adult, eventual bărbat, fiindcă astfel de cazuri le vezi la tot pasul, dar fiindcă protagonista a fost o domnişoară a stârnit nu doar interes, ci şi indignare. Se pare că tânăra ar fi chiulit de la cursuri şi a chefuit într-un parc, de unde a ajuns pe mâna medicilor lucru de ocară.

Consumul de alcool, de droguri şi fumatul au ajuns să fie o obişnuinţă a multor tineri şi este foarte grav. Nu vorbim doar de copii proveniţi din familii dezorganizate, ci şi de cei ai căror părinţi au o anumită poziţie socială, un statut care le aduce odraslelor multe beneficii. În astfel de situaţii se ajunge atunci când părinţii nu sunt atenţi, nu sunt prezenţi în viaţa copiilor, dau exemple urâte şi tot aşa. Mulţi dintre ei stau singuri, adulţii din familie fiind plecaţi peste hotare la muncă, au un anturaj dubios, nu le ştie nimeni de grijă. Aici ar trebui să intervină profesorii, să ia măsuri, să discute cu ei, să afle cu ce probleme se confruntă, dacă pot fi ajutaţi fiindcă altfel tinerii vor coborî mult mai mult pe panta demnităţii. Aşa se explică şi rezultatele şcolare slabe în foarte multe cazuri, şi comportamentele violente.

Este grav că în şcoală se bea, se fumează, elevii se bat, în unele cazuri mai apar şi perversiuni sexuale. E grav că profesorii au comportamente discriminatorii, că-i favorizează pe unii şi pe alţii îi ignoră, că au atitudini inumane cu elevi cu handicap, că la rândul lor umblă cu prostii când e vorba chiar de propriile lor examene la care copie ori dau şpagă ca să promoveze. Ce exemplu dau ei tinerilor pe care ar trebui să îi înveţe nu doar carte, ci şi să fie oameni mai buni, să fie profesionişti, să le pese de viitorul lor?

De aici la violenţa, destul de gravă, nu mai este mult, iar cazurile celebre de violuri de la Vaslui spun destule.

Citeşte şi Glodurile noastre toate

Am auzit multe sugestii legate de introducerea în şcoli a psihologiei, a elementelor de sociologie, chiar a unor cursuri de etică, de conduită morală. Lecţii de bune maniere, dacă vreţi, aşa cum erau la pensioanele de odinioară. Cu cât un copil învaţă de la vârste mai mici să se comporte frumos, să îşi cunoască emoţiile, să le gestioneze corect, să aibă respect în primul rând pentru el cu atât premisele ca să ajungă un adult de valoare sunt mai mari. Obişnuiţi-i pe copii să aibă respect pentru toţi cei din jur, să valorizeze fiecare persoană cu care vin în contact, să ia ce este bun de la fiecare şi cu siguranţă şi notele din catalog vor fi mai mari, şi gradul de violenţă ar scădea, iar prin parcuri vom vedea adolescenţi fericiţi, nu tineri cu sticla la gură. Responsabilitatea propriei vieţi este un alt subiect care ar trebui discutat la cursuri cât mai des şi dacă acest lucru ar fi făcut cu seriozitate abandonul şcolar ar fi la cote mult mai scăzute. O astfel de situaţie ar avea rezultate şi în plan economic fiindcă este greu de crezut că un elev premiant, ajuns adult responsabil, ar putea fi altfel decât eficient în orice lucru ar face. Codul bunelor maniere este o soluţie oricând pentru mahmureala adusă de beţiile adolescenţei.

Maura ANGHEL