Când bătaia nu e ruptă din Rai

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie, şi crede-mă că doar de asta ai nevoie...

Sunt primele rânduri pe care ţi le adresez în acest nou an şi de aceea te rog primeşte gândurile mele bune la început de 2016 şi urările de sănătate a sufletului, a minţii şi a trupului!

Am citit în ultimul timp zeci de comentarii în cazul părinţilor români din Norvegia cărora statul le-a luat copiii. O dramă particulară, dar care ridică în fiecare dintre noi întrebări despre trecutul, prezentul şi viitorul individual şi colectiv.

Mâinile magice care aduc bucuria poveştii

În ţara asta în care am ales să trăiesc, doi din trei părinţi consideră că o corecţie fizică „te face om“. O statistică seacă care te cutremură, mai ales că datele nu surprind nimic despre violenţa verbală şi cea emoţională nu doar a părinţilor, ci şi a dascălilor care intră în viaţa unui copil în anii cei mai fragezi. Abuzuri ale unei „puteri“, care lasă răni adânci în toată evoluţia ta ulterioară. Nu pot înţelege cum un om îşi poate lovi şi agresa verbal puiul. Este ca şi cum ai schilodi şi amputa cea mai pură şi frumoasă parte din tine.

Scrisoare către cuibul meu

Poate ar fi trebuit din start să spun că nu sunt părinte, iar tu, cel care ai primit acest dar, poate mă judeci deja ridicând din sprânceană atoateştiutor. Însă nu am încetat, în niciun moment, să fiu un copil. Unul care cu greu îşi revine din traumele unei copilării în care au existat episoade de abuz, nu frecvente, dar suficiente cât să lase urme. Între timp, cu efort personal şi cu ajutorul necondiţionat al celor din jur, am scos cuiele, dar găurile au rămas.

FRICA şi IUBIREA din sânul Europei

Un copil care primeşte o palmă sau este agresat verbal de cel care ar trebui să-l iubească necondiţionat şi să-l protejeze devine în timp o fiinţă infirmă. Un pui de om, care în loc să fie ajutat să descopere lumea, este agresat fizic sau verbal de învăţător, capătă frică de tot ce îl înconjoară. Devine o victimă, iar mai târziu, când contextul îi permite, ajunge la rândul lui un agresor, impunându-se fizic sau emoţional în faţa celor pe care îi percepe mai slabi ca el. Pentru că altă cale nu cunoaşte!

Întâlniri de taină în zi sfântă

Este un cerc vicios în care duci mai departe o „moştenire“  nefericită, ce devine un infern personal. Aşa ajungi să crezi că e mult mai uşor să loveşti, să ţipi şi să-l înjoseşti pe cel din faţa ta, decât să faci un efort real de ascultare, iertare şi iubire.

Cred că fiecare dintre noi este dator să-şi analizeze comportamentul în relaţia cu el şi cu cei din jur, iar atunci când îşi dă seama că povara trecutului este prea grea, să nu ezite să ceară ajutor, pentru că nu este traumă pe care iubirea nu o poate drege!

Între „a fi“ şi „a avea“

„Când eşti obişnuit cu pedeapsa şi abuzul, nu le mai recunoşti ca fiind problematice şi nu ştii să pui limite imediate, clare şi ferme. În cultura în care noi trăim, pentru mulţi, critica, controlul sau manipularea sunt cu greu recunoscute ca abuzive“ - Domnica Petrovai, psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental specializat în terapia cuplului şi a familiei

 

„Ideea că bătaia e ruptă din Rai e una din prostiile apocrifului în cultura creștină și educațională. De fapt accentul spusei este altul: Bătaia e ruptă din Rai, în sensul că e o ruptură din rai, o rupere din Rai. E o ruptură în veșmântul de lumină al raiului. Adică nu are nici o legătură cu Raiul și nici nu-l poate aduce în mijlocul familiei“ - preotul Constantin Necula