Câştigătorii iau totul. Noi rămânem cu paguba…

Cunoscuta zicală „s-a scremut muntele şi a născut un şoricel”, intersectânu-se cu realităţile mioritice, s-a adaptat, păstrând diferenţa enormă dintre subiect şi obiect, dar transferând-o din spaţiu în timp.
Un sfert de veac s-a scremut clasa politică românească şi, în anul de diz-graţie 2014, a avortat cea mai slabă promoţie de candidaţi la prezidenţiale.

Chiar şi o rapidă privire asupra celor în chestiune e menită, indubitabil, să genereze replica „a tunat şi i-a adunat”. Dar nu i-a adunat oricum, ci căutând cu lupa printre cei mai harnici colecţionari de schelete prin dulapuri. O anomalie cheamă pe alta, aşa încât acum, după numărarea voturilor, constatăm că nu intră în al doilea tur „răii cei mai mici”, ci persoanele care cumulează cele mai multe schelete – acuzaţii, bănuieli şi alegaţii de a fi plagiat, de a fi fost ofiţer acoperit, de a fi adunat prea multe case, de a fi adunat case pe căi neclare, de a fi fost complice la trafic de copii, de a fi incompatibil ş.a.m.d. Acest tip de selecţie practicat pe scena politică este, în egală măsură, ilogic şi imoral, dar el vine să continue politica de cadre de dinainte de 1990, când erau preferate/promovate cu prioritate persoane cu vulnerabilităţi, manipulabile, şantajabile. Problema este că, din păcate, o considerabilă parte a electoratului a validat, prin opţiunea exprimată, un asemenea tip de selecţie, ceea ce demonstrează că încă se votează cu alte organe decât cel de pe umeri...

Circumstanţă agravantă a constituit comportamentul celor mai mulţi candidaţi. Laşitatea unora dintre cei importanţi a determinat să nu aibă loc nici măcar o dezbatere televizată – singura formă în care se putea desfăşura o competiţie reală, relevând valori şi stabilind ierarhii.Iar lipsa totală de zgârcenie (citeşte responsabilitate) a tuturor a generat oferte mai tari decât în „vinerile negre”, concretizate în promisiuni pe de o parte utopice, pe de alta deloc posibil a fi rezolvate de către un viitor preşedinte (România – a şaptea economie europeană, locuri de muncă, un nou guvern, dizolvarea legislativului). Cum s-ar zice, minciunele... Din fericire, absenteismul înregistrat probează că numărul credulilor şi chilipirigiilor scade, ceea ce e o veste bună. Dar cam singura de acest fel!

La aşa personaje – aşa campanie. O simulare penibilă, materializată îndeosebi prin clamarea unor slogane bombastice şi asezonată cu abordarea unor teme colaterale. O campanie pe cât de proastă, pe atât de scumpă – din păcate, nu vom afla niciodată sumele cheltuite. Dar mai ales o campanie mergând pe linia (greşită) a ultimelor două-trei, adică tot mai departe de oameni şi tot mai mult conform principiului „numele...lor, pe toate gardurile” (şi stâlpii).

Un înţelept remarca, pe bună dreptate, că „nu se poate câştiga fără paguba altuia”. Privind pe cei doi câştigători ai primului tur, care iau totul, nu pot să trag concluzia că nouă ne rămâne restul. Adică nimic. Adică paguba!