Ce aţi putea afla duminică seara…

…puteţi citi chiar acum, dacă sunteţi curioşi & nerăbdatori. Şi sunteţi, e sigur. Desigur, nu este vorba de cine ştie ce mondenitate, ci, aţi ghicit, de rezultatele celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale.

Prin urmare, pe ecranele televizoarele se va afişa, mare, scorul de 53 la 47 (de această dată, îmi iau o marjă de eroare chiar mai mică, de doar 2 la sută).

Din fericire pentru unii, din păcate pentru alţii, cifra cu cinci va fi trecută în dreptul lui Victor Ponta. Există, la ora la care scriu aceste rânduri, încă mai există posibilitatea ca pronosticul să nu-mi fie confirmat. Asta va depinde de lucruri la care mă voi referi câteva rânduri mai jos. În cazul infirmării, cu sinceritate mărturisesc că nu voi avea motive de tristeţe. Ba, pe un plan, dimpotrivă, căci nu-mi plac scenariile şi aranjamentele, câştigătorii dinainte fixaţi şi ştiuţi, condiţii în care mersul la vot poate fi o formalitate de dragul imaginii democraţiei. Dar, pe un alt plan, nici nu m-aş bucura. E prima dată de când urmăresc şi comentez alegerile prezidenţiale - adică din 1990 - cînd consider că toţi cei 14 „bătători” la poarta Cotroceniului, pe cale de consecinţă, şi cei doi rămaşi în finală, nu se ridică la înălţimea funcţiei vizate.

Aşa după cum subliniam, deşi cărţile sunt făcute în proporţie de peste 80 la sută, lucrurile se pot, totuşi, schimba. Dar pentru asta ar trebui îndeplinite mai multe condiţii, ceea ce nu e chiar simplu.

În primul rând, ar fi necesar ca Iohannis să se dea peste cap, ca-n poveşti (româneşti sau nemţeşti) şi să fie/să pară, de azi până duminică, altul decât a fost până acum. Apoi, s-ar impune ca dreapta (care, dacă intra sub acelaşi steag în primul tur, avea acum un candidat la egalitate cu cel al stângii) să dea dovadă, măcar cinci zile, de unitate. Plus de o mobilizare ieşită din comun a activelor de partid, pe fondul unei mobilizări de aceeaşi natură a stângii, ce este motivată şi de disperarea de a nu pierde, a treia oară la rând, alegerile prezidenţiale, ceea ce nu ştiu cât de rău ar fi pentru România, dar s-ar constitui într-un dezastru devastator pentru liderii social-democraţi şi unii dintre aliaţii lor de circumstanţă.

Toate acestea, însă, vor fi condiţii necesare, dar nu şi suficiente pentru a recupera handicapul şi a schimba numele învingătorului. Până la un punct, e adevărat, soarta scrutinului depinde de politicieni, de jocuri de culise etc. După acel punct, însă, poate decide măria sa electoratul. Şi asta se va putea sesiza încă de duminică de la prânz. Dacă prezenţa la urne va fi mult mai mare decât în primul tur, dar şi faţă de precedentele alegeri, mai ales în mediul urban, precum şi în diaspora, susţinătorii lui Ponta vor avea toate motivele să simtă fiori reci.

Indiferent de rezultat, nu bucuria/tristeţea partizanilor unuia sau altuia dintre candidaţi, duminică seara, vor conta, ci bucuria sau tristeţea din următorii cinci ani…