Ce planuri mari, ce mică putirinţă!

A fost făcut public, de curând, Master Planul General de Transport, definit drept „documentul strategic pentru infrastructura ţării în următorii 16 ani şi în baza căruia România va primi finanţări nerambursabile de la UE”. Un document având titlul cu toate cuvintele începute cu litere mari, după metoda americană, ba chiar şi cel dintâi termen de aceeaşi provenienţă, ca şi cum limba noastră n-ar fi destul de bogată. În fine, nu ăsta-i reproşul esenţial...

Ce aflăm noi din MGPT? Noi, din MGPT, aflăm că se vor construi 2.400 km de drumuri expres şi 480 km noi (ca şi cum ar fi putut fi vechi...) de autostradă. Uau, mamă, ce vom mai zburda pe şosele, cum ne vom mai da noi cu maşinile în sus şi-n jos, în dreapta şi-n stânga!

Problema e că, dacă apelăm la memorie, ne aducem aminte că: guvernarea PDL promitea 836 km de autostrăzi, iar cea USL, mai cu moţ, ditamai 1.200 km de autostrăzi. Rămas (ca şi) singurel, PSD şi-a încordat muşchii şi mai tare, angajându-se ca, până în 2020, să facă 2.000 km din acelaşi tip de şosele. Nu mai adun toate cifrele, că ne ia ameţeala şi-i păleşte invidia pe americani, nemţi şi francezi. Tragem concluzia că s-a cam ales praful din toate promisiunile, şi, ca proiect, se vorbeşte de abia 480 de km, deci mai puţin din cât avem acum, adică 646 km. Şi chiar şi kilometrii ăştia nu unde e mai mare nevoia, cum ar fi în Moldova, ci pentru a conecta inegalabila metropolă Alexandria (nu aia cu biblioteca, ci aia a lui Dragnea), de Paris, Roma şi Berlin, sau pentru a finaliza autostrada Borş-Cluj (oraşul actualului şef la Transporturi).

Referitor la cât şi ce avem, de subliniat că România este, prin grija politicienilor ei, pe locuri de tot râsul în Europa şi în lume, atât la km/cap de locuitor, cât şi la calitatea celor făcute, capitol la care ne devansează nu doar Albania, ci şi Tanzania, Burundi şi Zambia.Ei, dar, în schimb, autorii MGPT (adică cei de la guvernare) se împăunează deja cu promisiunea de a face 2.400 km de drumuri expres. Hm! Acest tip de şosele, cică, se face mai repede şi e mai ieftin. Dacă se merge pe asemenea principii prioritare, de ce nu se plănuiesc străzi cu pietriş, sau, şi mai ieftin, şuşăle cu colb? A, de alea avem destule, am priceput...

Chestiunea e că eu sunt convins că nici cele promise acum nu se vor face. Pentru că nu e voinţă, şi, de aici, nici putirinţă, nici măcar pentru a termina/optimiza ceea ce deja există. Realităţile de până acum pledează în favoarea acestei afirmaţii.

La Iaşi, s-a făcut o mare gaură, nu în cer, ci la Fundaţie, şi ieşenii se pot mândri că au tunel. Numai că nu s-a lărgit artera pe porţiunea dintre BCU şi şcoala Petru Poni, aşa că ambuteiajele vor fi tot mai dese. De când e făcut, ceva intitulat pretenţios drumul european 583 n-are marcaje pe margini (deşi legea obligă la asta), şi persistă „gâtuiturile” (câte o bandă pe sens) de la Sârca şi Podu Iloaiei.

Concluzia e inevitabilă: planurile mari au drept autori pigmeii politici!