Cine stabileşte priorităţile unui oraş?

Au trecut, iată, deja două luni de la alegerile locale. Interval de timp, desigur, cu totul insuficient pentru a face până şi cel mai subţirel bilanţ al vreunuia dintre aleşi – fie ei mai vechi în funcţie sau nou-nouţ. Aşa încât, deocamdată, rămâne să contabilizăm, cu mare atenţie, pentru a ne reaminti peste aproape patru ani, ce anume îşi propun aleşii pentru mandatul ce li s-a încredinţat de către alegători, cu speranţă şi aşteptări.
Înainte de a aborda subiectul propriu-zis, ţin să subliniez că alegerile locale, aşa cum se desfăşoară ele acum în România, au un mare defect. Anume că nu sunt dublate de desfăşurarea unor referendumuri, prin intermediul cărora să se afle care este viziunea membrilor fiecărei comunităţi privind priorităţile respectivei localităţi, urmând ca, indiferent cine ar ajunge primar, să aibă obligaţia de a respecta viziunea cu pricina.
Să ne întoarcem la subiect, precizând că am luat ca exemplu Iaşul. Unde, aflăm, autorităţile nou instalate consideră că, pentru acest municipiu, prioritar ar fi transportul în comun. Drept care, cu bani de la bugetul propriu şi cu vreo 15 milioane de euro împrumutaţi de la o bancă, se intenţionează „înlocuirea în totalitate a parcului de autobuze”.
Este adevărat că transportul în comun constituie, încă, din păcate, o problemă. De fapt, mai multe probleme!
Dintre care cea mai complexă şi ceţoasă e cea a entităţii menite a se ocupa de acest domeniu. Când regie, când companie, când cu datorii şi către faliment, când cu acestea şterse – ceva-ceva e în neregulă şi nu poate, ci sigur, se impune transparenţă maximă în privinţa a ce s-a întâmplat şi se întâmplă în această zonă.
Încă şi mai importantă, dat fiind numărului de oameni asupra cărora se exercită efectele, este intenţia de a îmbogăţi zestrea Iaşului cu circa 90 de autobuze noi. Dacă autorităţile au uitat cumva – deşi ar fi impardonabil! -, le readuc aminte că Iaşul deţine nedoritul record de oraşul cu cea mai mare poluare din ţară. În atari circumstanţe, grija aleşilor trebuie să se manifeste, de ce nu? şi faţă de picioarele alegătorilor, dar, mai ales şi în primul rând - vizavi de plămânii lor, optându-se, în tot mai mare măsură, pentru transportul electric, adică tramvaie, troleibuze şi, desigur, chiar autobuze electrice.
Altfel, dacă nu se rezolvă rapid urmările poluării, tare mi-e teamă că tot mai mulţi ieşeni nu vor mai apela la transportul public, ci la cel privat-speccializat, în varianta doar un drum dus, către unul dintre cimitire!
Ar mai fi de amintit că, tot pentru un transport public civilizat şi eficient ar trebui asfaltate ca lumea toate străzile şi rezolvată nebunia cu semaforizarea – subiecte despre care autorităţile sunt ceva mai reţinute uneori în declaraţii, alteori chiar mute...