Cine va înclina balanţa?

Am urmărit şi eu cu interes analizele şi comentariile apărute după primul tur al alegerilor de duminica trecută. Am văzut, de asemenea, hărţi şi tabele de tot felul, colorate în roşu, albastru sau verde. Judecând după acestea, România este deja enclavizată, regionalizată, moldovenii şi muntenii votând masiv cu Ponta, în vreme ce Ardealul cu Iohannis. Ungurii, ca de obicei, şi-au văzut propriul interes, neirosind voturile spre un alt candidat. Ce se va întâmpla însă în turul al doilea? Unde vor migra voturile „irosite” – spun unii – pe Udrea, Macovei sau chiar Tăriceanu? Pe Meleşcanu nu îl punem la socoteală, întrucât asemenea unui alt candidat, nu a făcut vreo… brânză. Să conteze oare apariţia în peisaj a lui Dan Diaconescu? Sau poate a lui Vadim Tudor? Probabil. Deşi primul nu mai este văzut nici măcar prin emisiunile proprii din miez de noapte, Vadim Tudor are darul de a resuscita o anumită parte a electoratului, atunci când te aştepţi mai puţin. Iar dacă până acum limbajul său era concentrat pe „Sus patria, jos Mafia”, astăzi îl vedem aruncând cu vorbe grele împotriva unui neamţ care vrea să vândă ţara… ungurilor. Iar susţinerea sa declarată pentru Victor Ponta se pare că i-a insuflat şi candidatului PSD fiorul naţionalismului, cu diferenţa că acesta din urmă a avut grijă să elimine lăturile din discurs. Întrebarea este însă, chiar îşi doreşte Victor Ponta să devină un astfel de candidat? Care să asmută din nou pe români împotriva nemţilor sau a ungurilor? Vorba unui coleg de redacţie – oare ce ar fi avut de spus şi cum ar fi votat românii dacă pe Iohannis îl chema Ion sau Gheorghe? Oare nu e cam mult pentru un preşedinte „care uneşte”?

Oricum, staff-urile de campanie cred că au pregătite deja strategiile şi discursurile pentru turul al doilea, pe care, până duminica viitoare, le vom vedea puse în practică. Deja, primul pas a fost făcut de Ponta, care l-a propus premier, în cazul în care va câştiga alegerile, desigur, pe Călin Popescu Tăriceanu. Un fost premier în perioada care a adus ţării un grad maxim de dezvoltare, dar şi de îndatorare. De asemenea, s-a blindat şi cu sprijinul votanţilor sau mai degrabă al votantelor de vârsta a treia, care tânjesc după elegantul Meleşcanu, dar şi cu expertiza unui fost şef, până nu demult, peste unul din cele mai importante servicii de informaţii. În plus, Ponta a făcut primul pas spre o confruntare directă cu Iohannis, cerând nu una, ci patru dezbateri televizate. Le va da curs neamţul? Va face faţă molcomul sibian glagoriei exersate în lungii ani de campanii de guevaristul Ponta? Puţin probabil. Problema este însă că, dacă răspunsurile sau discursurile unui candidat mai pot fi anticipate, impulsul de moment al votantului atunci când se află în faţa buletinului de vot este greu de anticipat. Şi, aşa cum chiar Victor Ponta spunea în discursul său întârziat de după aflarea exit-poll-urilor, în turul doi, fiecare porneşte de la zero-zero. Iar cum alianţa cu un anume personaj nu îţi garantează automat şi un transfer de voturi, înclin să spun că singurii care pot înclina balanţa în turul doi sunt chiar candidaţii înşişi. Nu atât prin prestaţia în faţa camerelor, cât prin deciziile luate şi, mai ales, prin erorile făcute.