Cu drag şi spor despre MUNCĂ

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

În perioada asta am în geantă revista mea preferată DOR, care are ca temă MUNCA. Întrebarea din primele pagini: „Tu de ce munceşti?“ încă îşi caută varianta finală de răspuns, deşi am o stare de bine că nu am bătut în cuie motivul.

Am scos o foaie albă de hârtie, ca în primul test de şcoală, şi am început să-mi înşir motivele. Cred că cele mai relevante sunt legate de curiozitatea şi nevoia mea de joc şi joacă, un joc cu imagini, cuvinte şi cifre. Însă, cel mai important motiv ţine de faptul că prin muncă ai ocazia să continui procesul de învăţare, ăla care nu se sfârşeşte niciodată. Învăţând despre lumea din jurul tău, ajungi să ştii mai multe despre tine, iar cunoscând mai multe despre tine poţi creşte lumea din jurul tău. Îţi dai seama care sunt limitele şi limitările în care trăieşti şi ce ai de făcut pentru a le depăşi, atunci când îţi doreşti asta.

„Veniţi de luaţi bucurie“

Întotdeauna am considerat începutul de an şcolar un moment de start pentru o nouă etapă. O bornă pentru o altă perioadă de învăţare. Anul acesta am început printr-un exerciţiu ce pare simplu: de a reînvăţa să scriu, de data asta cu mâna stângă. Nu e uşor, dar niciun proces de învăţare nu este. Cum spunea unul dintre oamenii minunaţi pe care i-am întâlnit, la începutul toamnei, în Muzeul Elefanţilor: „dacă nu doare, nu simţi că ai învăţat ceva, nu simţi că creşti“.

Dragul meu cititor, te invit la un exerciţiu de sinceritate. Întreabă-te, la început de an şcolar: „Tu de ce munceşti? Îţi aduce bucurie munca pe care o faci? La final de zi simţi că ai mai crescut un pic?“. Nimeni altcineva nu poate răspunde sincer la aceste întrebări, decât TU, asta dacă îţi doreşti.

În final, pentru că dar din dar se creşte, îţi las un pasaj dintr-o carte ce mi-a plăcut „Noi-Gândim“ de Charles Leadbeater: „În pieţe se comercializează produse, în comunităţi se naşte cunoaşterea. Ideile nu există în minţile unor indivizi, ele există prin circulaţia lor constantă sub forma unor daruri. În secolul următor, bunăstarea noastră va depinde mai puţin de ceea ce posedăm şi consumăm, şi mai mult de ceea ce împărtăşim şi creăm împreună, în special deoarece consumul începe să fie îngrădit de considerente ecologice, ceea ce înseamnă că va trebui să trăim tot mai mult în cadrul unor limite colective obligatorii“.