Dar din dar se face Rai

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

Cred că deja ai aflat despre campania pe care ziarul nostru a derulat-o în ultimele săptămâni, „Ajută-i pe copiii isteţi. Oferă-le un dar de Paşte!“, pentru a marca cei 25 de ani de existenţă. Un eveniment care a făcut ca mulţi oameni faini să ne treacă pragul redacţiei, fiecare cu ce a avut ori cumpărat pentru semenii lui. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că zeci de micuţi din Iaşi au adunat jucării, cărţi şi hăinuţe şi au fost dispuşi să le dea altora ca ei, care aveau poate mai multă nevoie de cele ce cândva au fost daruri ale lor. Nimic nu poate înlocui bucuria din ochii unui copil care dăruieşte altuia jocul pe care l-a primit cândva. Nu am cuvinte pentru a surprinde mulţumirea de pe chipul micuţului care primeşte un dar, indiferent de natura lui. Şi mai cred că, astfel, jocul acela, darul acela, capătă o putere mai mare de a bucura un alt suflet.

Sfârşitul plopului putred

În următoarele zile, zeci de saci cu bunătăţi, ursuleţi şi figurine din pluş, cărţi şi jocuri colorate vor ajunge la familiile copiilor isteţi din Moldova, iar pentru toate acestea vă spunem din nou, cu drag, „Mulţumim, oameni frumoşi!“.

Suntem într-o perioadă din an când fiecare dintre noi este dispus să dăruiască mai mult, să fie mai bun cu el şi cu cei din jur. Mi se pare că în această perioadă premergătoare Sărbătorilor Pascale suntem mai atenţi la nevoile celui de lângă noi, deşi această deschidere ar trebui să fie tot timpul, pentru că numai în relaţie cu aproapele ne putem cunoaşte şi putem tinde spre mai bine. În acelaşi timp, este o perioadă în care şi a primi este o binecuvântare.

FRICA şi IUBIREA din sânul Europei

Poate nu toţi avem cele necesare trupului ori sufletului, însă există un DAR al acestei existenţe: de a putea oferi şi primi, deopotrivă, de a putea învăţa să păstrăm un echilibru între cele două. Fiecare dintre noi este construit pentru a da şi a lua, în funcţie de nevoile sufletului. Unii vor spune că este mai uşor să iei decât să dai. Nu ştiu! Cred că fiecare are propriul reper şi că ambele se învaţă cel mai bine prin raportarea la cei din jur.

Întâlniri de taină în zi sfântă

Dacă, în familia, în comunitatea în care am crescut au existat exemple de oameni dispuşi să dăruiască, există mari şanse ca şi noi, în timp, să fim mai deschişi la a împărţi cu aproapele. Poate cămara noastră nu ne permite să facem daruri în cutii frumos ambalate, dar oricând putem spune o vorbă bună, putem zâmbi celui de lângă noi. În orice moment putem fi mai senini, mai puţini judecători cu oamenii care trec pe lângă noi. Nu costă bani să transmiţi un gând bun. Cred că fiind mai buni şi lumea din jurul nostru devine mai bună, poate nu imediat, însă vorba, fapta şi gândurile bune sigur rămân undeva agăţate şi se întorc exact când trebuie!