De 84 de lei voturi

A trecut şi 1 iunie, acea zi din an în care, pentru o clipă, ar trebui să aducem bucurie pe chipul copiilor sau, de ce nu, să ne reamintim de propria copilărie. Ziua liberă de „minivacanţa de Rusalii”, care a coincis în acest an cu Ziua Internaţională a Copilului, a adus un motiv de bucurie în plus celor cărora le este destinată. Mă refer aici la dublarea alocaţiei pentru copii, de la 42 la 84 de lei. Cu scandal, cu acuze justificate de populism şi de-o parte şi de alta, dar s-a dublat. E meritul preşedintelui Iohannis, că a promulgat o lege adoptată de Parlament? O fi al iniţiatorilor liberali? Sau, poate, se vor bate cu pumnul în piept cei care vor trebui să plătească aceste drepturi, în speţă, onor miniştrii Cabinetului Ponta?
Nu ştim dacă o dezbatere pe seama alocaţiei pentru copii ar fi trebuit să aibă loc la nivelul la care am asistat, în condiţiile în care cuantumul acesteia, chiar dublat, este unul de mizerie, dacă e să ne comparăm cu alte state europene. Am auzit deja numeroase voci şi comentarii, potrivit cărora majorarea alocaţiei nu va fi decât o pomană dată beţivilor de la sate şi mamelor denaturate, care se vor apuca de procreat în neştire. Mai apoi, am reauzit frânturi din discursurile apologeţilor guvernelor Băsescu-Boc şi ale măsurilor de austeritate luate de acestea, prin care se căutau tot felul de subterfugii prin care alocaţiile să se dea ba diferenţiat, în funcţie de venit, sau chiar să nu se mai dea deloc, cum am auzit că se întâmplă deja, pentru elevii care chiulesc de la şcoală. Culmea, astfel de reacţii vin astăzi din partea celor care şi-au făcut un titlu de laudă din debarcarea tristelor figuri mai sus amintite, în speţă PSD şi ministresa de la Muncă şi Protecţie Socială.
Ca tată „de oraş”, i-aş pune pe toţi aceştia să vadă mai întâi cam care este coşul zilnic sau lunar pentru un copil şi apoi să comenteze. Să vadă doar că un pachet de scutece e de la 70 de lei în sus, iar pacheţelul zilnic pentru un copil de şcoală nu acoperă cei 84 de lei oferiţi, în mărinimia lor, de trio-ul Iohannis-Gorghiu-Ponta. Cât pentru cei care spun că dublarea alocaţiei seamănă cu „stimulentul” de o sută de lei oferită de Ceauşescu în epoca „decreţeilor”, iarăşi am oarece reţineri. Nu cred că natalitatea va exploda cu 42 de lei în plus, o sumă care, fie vorba între noi, este mai degrabă un inhibitor, decât stimulator în actul de procreare. Cine îşi doreşte cu adevărat să aibă copii, face şi fără banii guvernului. Iar mame eroine au fost şi pe vremea lui Ceauşescu, vor fi şi de acum înainte.
Sunt de acord, da, că poate guvernanţii ar trebui să fie preocupaţi mai degrabă de creşterea veniturilor populaţiei, la modul general, astfel încât alocaţia copilului să fie trecută la rubrica ”diverse”. Subscriu că, poate, ar trebui găsite modalităţi prin care alocaţiile să nu mai fie livrate de poştaş direct la birtul din sat, ci doar familiilor şi copiilor care au într-adevăr nevoie de ele. Sau, de ce nu, în loc de bani, să fie acordate bonuri valorice sau tichete-cadou. Dar avem instituţii care să verifice nevoile reale ale copiilor şi dacă banii ajung acolo unde trebuie? Nu. Avem, în schimb, aleşi care fac scut împotriva colegilor certaţi cu legea sau care îşi votează cu ambele mâini pensii de merit. De copii, pe cine interesează? Iar dacă unii cred că 84 de lei e prea mult pentru o alocaţie, sunt curios câte voturi vor strânge de aceşti bani la viitoarele alegeri.