De ceva vreme o rudă de-a mea, în vârstă şi cu probleme de sănătate, mă roagă să stabilesc o întâlnire cu un medic din Iaşi. Mai exact să-i fac o programare fiindcă la spitalul din oraşul unde locuieşte el „se moare cu zile”. Nu este deloc o exagerare, ci o realitate de care nu ai cum să nu te temi. Când vezi că unii oameni ajung întregi la spital şi pleacă în sicriu nu ai cum să glumeşti.

 

Baladă pentru copiii născuţi prea devreme

Ca de obicei, în România mortul este vinovat, niciodată cei care conduc la un moment dat sistemul. Scuzele sunt de tot felul, de la lipsa de bani, de dotări, de medici, de asistente medicale, dar nimeni nu vorbeşte despre lipsa de chef de muncă şi nici despre responsabilitate. În timp ce oamenii se plâng că mor cu zile, medicii cer şpagă, te trec pe liste interminabile de aşteptare sau, mult mai rău, dau bir cu fugiţii. Unii pleacă în sistemul privat, alţii peste mări şi ţări, după mai mulţi bani, zic ei. Păgubiţi suntem cu toţii, de la statul care a cheltuit să-i ţină în şcoală, le-a dat burse (poate) la facultate, le-a oferit condiţii de studiu, săli, materiale, iar ei pleacă. Am auzit mulţi absolvenţi de şcoală postliceală sanitară că au urmat cursurile doar pentru diploma cu care sperau să-şi găsească un post mai bun în străinătate. Mulţi absolvenţi de Medicină spun la fel, iar spitalele din Moldova continuă să se golească.

Citeşte şi Visul papucilor de gumă

În saloanele unde ar trebui să fie salvate vieţi se întâmplă taman pe dos fiindcă nu are cine să aibă grijă de bolnavi. Sunt zeci de localităţi unde nu există deloc asistenţă, nici măcar medic de familie. Zeci de mii de oameni stau la mila lui Dumnezeu şi se roagă să aibă zile fiindcă altfel rolul medicului este schimbat cu cel al preotului de la cimitir.

Cum s-a ajuns aici ştim – nepăsare, decizii proaste, reforme lansate aiurea şi nefinalizate care au dus la închiderea multor spitale. Unele s-au redeschis dar nu au personal, altele stau cu lacătul pe uşă. În alte localităţi sunt situaţii ce ţin de domeniul SF – există aparatură performantă, care a costat milioane de euro, dar care zace în vreun subsol fiindcă fie nu are cine să o instaleze, fie nu există cine ştie ce acord. În timp ce sistemul scârţâie parcă bolnavii sunt din ce în ce mai mulţi, dovadă şi statisticile care arată că în ultimii ani a crescut numărul persoanelor cu afecţiuni cardiace, cu neoplasm, cu diabet şi alte boli foarte grave. Medicamentele sunt scumpe, medicii fug, iar oamenii se roagă pentru sănătate că altă soluţie nu au.

Nici specialiştii care au rămas nu o duc mai bine, ei fiind nevoiţi să suplinească toate lipsurile. Lor le aduc mulţumiri pentru că-i ajută pe oamenii bolnavi care, pentru alţii, sunt doar date statistice fie în programele naţionale de sănătate, fie pe liste de aşteptare la medici care nu au dezertat din spitale.

Maura ANGHEL