Decalogul care ar putea curăţa clasa politică

Subliniez că termenul de „curăţa” trebuie înţeles în sensul selecţiei, creşterii calităţii, iar nu în acela al, ferească sfântul!, eradicării.

De fapt, nu ar trebui inventat un nou decalog pentru categoria în discuţie. Într-o ţară în care 99,3 la sută din populaţie este/se declară creştină, sigur că procentul politicienilor creştini are cel puţin aceeaşi mărime. Atunci, ar fi suficient ca ei să cunoască şi respecte cele zece porunci, chiar şi adaptate la domeniu.

Astfel, ar trebui urmat îndemnurile „să nu-ţi faci chip cioplit” – adică poza şefului de partid să nu fie mai importantă ca orice; „să lucrezi şase zile”, nu două-trei, ca parlamentarii; „să nu ucizi”; „să nu furi”; „să nu precurveşti” (inclusiv prin traseism); „să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău” (nici măcar în campania electorală); „să nu pofteşti casa aproapelui tău, nevasta aproapelui tău, nici vreun alt lucru care este al lui”.

Dacă e să facem o analiză obiectivă a politicienilor din toate partidele vizavi de aceste porunci, tragem concluzii mai mult decât deprimante.

Aşa încât, dacă nu se ţine cont de acest decalog, s-ar impune conceperea altuia, dedicat special şi pornind de la realităţi.

1. Desfiinţarea necesităţii încuviinţării de către Parlament sau preşedinte a cercetării, reţinerii, percheziţionării unor categorii de politicieni (conform articolului din Constituţie care afirmă că nimeni nu e mai presus de lege). Deci renunţarea la imunitate.

2. Eliminarea automată din Parlament sau din funcţiile alese la nivel local a unei persoane condamnate, chiar şi cu suspendare.

3. Interdicţia de a mai candida vreodată, la orice funcţie aleasă sau numită, a persoanelor condamnate, chiar şi cu suspendare.

4. Interdicţia de a candida pentru persoanele asupra cărora planează acuze/suspiciuni grave, care au procese penale în diferite faze şi care au fost deja condamnate, chiar dacă nu definitiv.

5. Interdicţia de a “juca la două capete”:cineva care este primar, (euro)parlamentar sau guvernator BNR va trebui să demisioneze din aceste funcţii pentru a putea candida la altele; preşedintele şi premierul, în acelaşi caz, vor trebui să se autosuspende pe perioada campaniei; şefii unor servicii ar putea candida doar după cinci ani de la încheierea mandatului;

6. Obligarea politicienilor cu funcţii alese/numite de a-şi face publice nu doar declaraţiile averilor, ci şi provenienţa acestora; în paralel, reintroducerea legii privind veniturile ilicite

7. Interzicerea vacanţelor parlamentare în scop electoral la alte alegeri decât cele legislative;

8. Interzicerea prestării altor activităţi de către parlamentari şi a traseismului.

9. Realizarea şi aplicarea unei legi foarte clare şi foarte aspre privind incompatibilităţile

10. Limitarea drastică a conţinutului permis al declaraţiilor politice făcute sub umbrela mult prea generoasă a imunităţii politice.

Ştiu, se va spune că sunt propuneri prea radicale. Dar priviţi în jur şi vedeţi cum cancerul corupţiei şi lipsei de morală se întinde tot mai mult!