Delicateţea femeii cu barbă

 

„Veniţi să vedeţi femeia cu bară şi sabie! Are muşchi, rupe lanţuri şi se luptă cu zece oameni dintr-odată”. Vă amintiţi de reclamele ce făceau odată deliciul circurilor de provincie? Eroii erau nişte personaje chinuite, care munceau de zor ca să distreze un public ce făcea haz nevoie mare. Era un job greu, prost plătit, dar de care era mare nevoie fiindcă bărbaţi cu barbă vedem în fiecare secundă, dar femei mai rar, mai ales dintre cele ce rup lanţuri sau mută stânci. Povestea nu este nouă şi aminteşte de mitul amazoanelor, care luptau mult mai bine decât bărbaţii, şi este mereu de actualitate. Priviţi în jur la doamnele din viaţa voastră şi încercaţi să ţineţi ritmul cu ele. Cu greu veţi reuşi, domnilor, fără supărare, iar de veţi demonstra contrariul sigur va fi pentru o scurtă perioadă de timp.

O femeie are mereu un job full time – spală, calcă, face piaţa, găteşte, are grijă de copii, merge la birou sau acolo unde are cartea de muncă, onorează evenimente sociale, alte obligaţii, are grijă de toată familia, face legi, dacă e om politic şi multe alte lucruri care pot părea solicitante. În realitate, nici nu au timp să se gândească la eforturi şi nu se plâng.

Ieri, mai mult ca niciodată, s-a tot vorbit despre curajul femeilor, s-a tot spus că este nevoie de implicare, că doamnele se descurcă foarte bine în multe domenii şi aşa este. Sunt femei comandor, femei scafandru, femei astronaut, femei gropar, femei medic de renume, le regăsim în toate domeniile, mai puţin în cel al preoţiei. De ce nu sunt cunoscute? Poate pentru că nu au reuşit să fie o voce puternică, să se adune într-o formaţiune, într-o structură cu care să iasă în faţă şi cu care să-i dea deoparte pe cei care cred că le ştiu pe toate, că pot face orice şi oricum, în orice condiţii. O dată pe an auzit elogii la adresa femeilor, apoi fiecare îşi vede de treaba lui. Nu este un reproş, doamnele nu au nevoie să fie icoane, dar poate ar fi bine ca măcar din când în când să fie rostite şi cuvinte de încurajare şi dacă nu se poate oferi sprijin, măcar să nu li se pună buşteni de-a curmezişul drumului aşa doar de dragul concentraţiei testosteronice.

Ziua de 8 Martie este precum multe momente din an când ne amintim de unele doamne doar pentru că trebuie (sau nici măcar atât) nu pentru că ne pasă şi aşa facem greşeli imense. Oamenii trebuie preţuiţi pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ni se pare nouă că ar fi bine să fie. Chiar şi acele femei de care nimeni nu ştie, dar care fac lucruri extraordinare, cresc zeci de copii, salvează vieţi, pun pe picioare afaceri, luptă în teatre de război ori în cele casnice.

Maura ANGHEL